Psychology for You

2011-12-24T06:52:00.001-08:00

Sa aveti un Craciun plin de iubire, liniste si caldura!
Sarbatori Fericite!

Merry Christmas!

Asociatia E31 Pentru Viitor

2011-09-26T07:37:00.000-07:00

Am descoperit de curand Asociatia E31 Pentru Viitor, din Cluj, o asociatie formata din persoane entuziaste si dornice de a face o schimbare in viata tinerilor dezavantajati social.
Printre proiectele demarate si sustinute cu succes, m-am oprit asupra unuia care promite a fi oarecum diferit de alte proiecte nationale din aceeasi categorie.
Prin ce e diferit? (din punctul meu de vedere) Prin faptul ca se concetreaza in mare parte pe dezvoltarea personala a acestor tineri (si nu doar implicare/integrare sociala), oferindu-le "instrumentele" necesare pentru a produce o schimbare in viata lor: spatiul bine amenajat, tehnici de lucru, materiale, si bineinteles persoanele specializate si dornice de a-i ajuta.
Va las sa cititi mai multe accesand link.ul urmator:

http://fundatiae31.ro/proiecte/clubul-educatie-pentru-succes/descrierea-proiectului

Au nevoie de voluntari, au nevoie de sustinatori, astfel, daca stiti persoane interesate de astfel de proiecte, dati mai departe informatia.

Terapia prin basm

2011-09-25T13:58:00.000-07:00

   "Cum să te vindeci cu o poveste" - Paola Santagostino, deschide o potecă înspre nemărginita lume a imaginarului. Este o hartă, o busolă, un ghid sintetic pentru un tărâm care sălăşluieşte în fiecare dintre noi, neîmblânzit şi adeseori tăcut, dar mereu acolo - inconştientul. Ideea de bază este că, scriind un basm, scoţi la lumină idei din inconştient, şi poţi astfel găsi soluţii la probleme ce păreau de nerezolvat doar cu ajutorul unei atente analize raţionale. - Alexandra Popa

    Paola Santagostino – o psihoterapeută specializată în medicină psihosomatică a pus la punct un sistem de diagnostic și lucru bazat pe crearea de basme. Teoria care a stat la baza acestui concept este că Inconștientul nostru se exprimă metaforic. Fiindcă filtrele Eului decid ce intră și ce nu în conștiință, lucrurile cele mai amenințătoare nu se pot exprima decât prin metafore precum visul și reveria. Din acest considerent, basmul prin fantezia lui și prin corelațiile strânse cu vârsta la care multe dintre traumele noastre inconștiente s-au produs, este un instrument excelent de lucru în psihoterapie.

Paola spune că nu este necesar să interpretăm basmele altora și chiar contraindicat dacă ne interpretăm propriile basme. Așa cum Inconștientul își prezintă problema sub forma unei metafore, poate să și înțeleagă soluțiile metaforice, așa că nu are nevoie să i se explice. Chiar mai mult, dacă Eul înțelege care este problema și/sau soluția, poate intra în defensă și complica și mai tare lucrurile. Dacă sunteți terapeuți și alegeți să aplicați această metodă în cabinet, puteți să prezentați o parte din interpretare clientului și să o folosiți ca material de lucru.

Această carte este un instrument util pentru orice psihoterapeut, consilier sau chiar coach, aplicabil la toate vârstele, iar pentru persoana care caută propria evoluție este o manieră interesantă de a lucra cu unele probleme inconștiente fără să fie nevoie să vă confruntați cu ele.

Va ofer, in continuare, "povestea" unui basm din carte:

Basmul lui Babele

"Babele povesteste:

A fost odata un copil mic care s-a ratacit înpadure, pe urma gaseste o casa, numai ca înauntru e întuneric, si vine un Om, îl manânca si moare.

Babele e un copil abia trecut de trei ani, care nu poate sa doarma singur. Adoarme extrem de greu: parintii petrec ore întregi, cu lumina aprinsa si tinându-l de mâna, pâna sa atipeasca.

Peste putin timp se trezeste urlând, prada unui cosmar. Singura solutie este sa fie dus în patul cel mare al parintilor, cu mama si cu tata si cu lumina aprinsa, dar chiar si asa copilul

se trezeste de mai multe ori si face atacuri de panica.

Si totusi, cu numai trei luni în urma nu era asa: dormise totdeauna în camera lui, nu avusese niciodata dificultati sau spaIme.

Limbajul lui Babele este înca destul de limitat, nu se poate întelege ce anume s-a întâmplat si nici ce îl înspaimânta atât de tare. Nu au avut loc mari schimbari în situatia familiala si

nici la gradinita, cu toate acestea si acolo a devenit mai închis, mai nervos, izbucneste în plâns pe neasteptate si se arata speriat fara motiv.

Exista o singura pista: cu începutul cosmarurilor nocturne coincide aparitia unor zone mari colorate cu negru în desenele sale; au o forma ne definita si, întrebat ce reprezinta, copilul

raspunde: "Nu stiu". Îmi încep lucrul cu Babele pornind de la basmul sau. Îl întreb cum de se ratacise copilul mic în padure.

-Cum s-a ratacit Copilul Mic în padure?

-S-a ratacit fiindca era întuneric.

Copilul Mic din basmul lui se dusese în padure (aici nu se întelege prea bine) cu mama sau cu tata, sau cu amândoi, sau cu altcineva, pe urma întorsese capul si nu mai era nimeni.

-Nu mai erau si nu se vedea nimic, era întuneric.

-I-a strigat, a tipat, a cerut ajutor?

-Nu.

Apoi Copilul Mic a vazut casa. Pe dinafara era luminata si el s-a dus spre ea. Dar înauntru era din nou întuneric si el a ramas acolo, paralizat.

Pe urma a auzit ca vine Omul si pe urma era mort.

Oricare ar fi realitatea obiectiva, a existat un moment trait de Babele în care "parintii nu erau acolo", iar el se simtea "pierdut" si "era întuneric".

În cazuri de acest fel nu are rost sa facem cercetari aprofundate asupra faptului real petrecut. Exista numeroase momente în care, privind lucrurile din afara, nu se petrece chiar

nimic deosebit în viata adultilor sau a parintilor, în. vreme ce în trairea emotiva a copilului irumpe "ceva" care declanseaza o reactie de abandon si de spaima profunda. Este inutil sa

cautam realitatea obiectiva a unei "traume" ce poate consta dintr-un eveniment care a trecut neobservat pentru parinti, în vreme ce pentru copil a avut un efect devastator. Ramâne oricum

faptul ca el s-a simtit "singur si pierdut".

La momentul respectiv nu s-au exprimat panica si nici cererea de ajutor: Copilul Mic din basm n-a tipat, n-a plâns, n-a facut nimic.

Nu exista nici macar vreo urma a unei eventuale reactii de mânie în fata lipsei de atentie a parintilor.

Nici micul Babele n-a manifestat niciodata suparare, nu le-a cerut nimic parintilor si nu le cere ajutorul. Nici peste noapte nu le cere ajutor, ei sunt cei care se grabesc sa-I ajute.

În basm, totul este focalizat pe conceptul de întuneric sau lumina. Copilul Mic vede o casa care pe dinafara e luminata. E un punct de sprijin, o speranta: intra înjoc ideea de lumina

sau întuneric, casa sau ratacire. Copilul Mic din basm se îndreapta spre lumina, spre casa, dar are imediat o noua deziluzie: înauntrul casei e tot întuneric, iar e singur si pierdut. Nu

mai are spre ce sa se îndrepte si ramâne efectiv paralizat pe loc.

Cine ar putea oare sa spuna, în cazul unui copil atât de mic si care se exprima într-un limbaj extrem de putin articulat, în ce a constat în realitate aceasta iluzie urmata de o deziluzie:

lumina, speranta, casa care apoi se dovedeste cuprinsa de întuneric în interior...

Pe deasupra, în basm apare acum Omul... Copilul Mic îl percepe doar prin auz, nu are nici o imagine vizuala. Pe de alta parte însa, cum l-ar putea vedea din moment ce e întuneric?

Toate problemele copilului s-au concentrat pe acest concept de întuneric, de singuratate, de spaima, de zgomote înfricosatoare si de amenintari invizibile. E chiar ceea ce se petrece

în realitate: noaptea îl înspaimânta si nu poate dormi pe întuneric. Chiar si la gradinita, daca observam cu atentie, crizele de panica ale lui Babele intervin în momentul "somnului

de dupa-amiaza", atunci când se face întuneric. Copilul este paralizat în situatia sa. "Paralizia" însasi aminteste de somn si trimite la întuneric. Numai noaptea i se par lui Babele înspaimântatoare zgomotele din casa. Poate ca "Omul" e numai în visele lui sau poate doar în fanteziile legate de zgomotele din casa.

Încerc sa-i solicit o cale de iesire la nivel imaginar, o solutie mai buna decât sa sfârseasca ucis de Omul Negru.

-Babele, hai sa ne închipuim ca striga dupa ajutor Copilul Mic si ca vine cineva.

-O.K. Tipa si vine bunica.

Bunica e o imagine extrem de pozitiva în viata reala a lui Babele, care e foarte legat de ea, cu toate ca bunica nu locuieste in aceeasi casa.

-Si atunci ce se întâmpla?

-Atunci vine bunica si tipa la el sa-I goneasca si el fuge si peurma se întorc acasa.

Bun. Exista o solutie, macar la nivel imaginar. Propun atunci familiei ca o vreme bunica sa fie uneori prezenta noaptea în casa si sa vedem ce se întâmpla daca ea ramâne

sa doarma cu copilul. Si se petrece minunea când e acasa bunica, Babele doarme din nou. Hotarâm sa mergem un timp pe calea aceasta: bunica ramâne des peste noapte, pâna ce,

încet, încet, situatia revine la normal.

N-am reusit sa aflam niciodata ce se întâmplase mai înainte, dar copilul n-a mai avut tulburari. Cum se poate vedea, în cazul acesta imaginarul ne-a oferit solutia problemei: indicatia care

a permis succesul a pornit de la basm si de la noua solutie a acestuia."

Psihanaliza simturilor - G. H. Revidi

2011-08-18T13:00:00.000-07:00

Miros, gust, culoare, atingeri? De ce este atat de des „uitata” senzorialitatea in procesul psihanalitic? Gisele Harrus-Revidi, psihanalista, vrea sa aduca aminte terapeutilor ca simturile sunt si ele expresia a ceea ce un client „este si devine” in terapie. Deci, nu trebuie nici ignorate nici uitate, ci, dimpotriva folosite pentru a ajuta pacientii. Cazurile povestite de autoare in cartea „Psihanaliza simturilor” stau marturie.

"Tobit era o fata crescuta intr-o familie religioasa, pentru care corpul era doar purtatorul, medierea fundamentala a creierului; era ingrijit fiind singurul sistem cunoscut pentru a-i permite spiritului sa se desfasoare; o urmare a acestei atitudini fata de propriul corp era ca Tobi nu simtea daca ii este cald sau frig; nu vedea diferenta dintre o haina frumoasa si una obisnuita si nu recunostea suficient gustul alimentelor.
Dupa opt ani de psihanaliza, Tobit a rugat-o pe psihanalista sa faca o reteta de andive. Si a intrebat-o in urmatoarele trei sedinte daca a facut-o, repetand de fiecare data reteta si cerandu-i imperativ psihanalistei sa o prepare, „ca sa simta cu adevarat gustul andivei”. Pana la urma, psihanalista a facut reteta de andive, dar erau atat de amare, incat era imposibil sa fie mancate. A repetat reteta cu gandul ca, poate-poate, gresise ceva. Nu, andivele continuau sa fie foarte amare.
La urmatoarea sedinta, a fost intrebata inca de la inceput de Tobit daca a facut reteta si cum i s-a parut: „S-a intins si m-a intrebat cum mi se parusera. Am raspuns doar „Foarte amare”, la care ea a repetat dupa mine: „Nu-i asa ca vi s-au parut foarte amare?”. Am confirmat si atunci s-a lasat o tacere lunga, dupa care a plans pentru prima oara, toata sedinta. Intre suspine nu putea sa baiguie, sfasiata, ca fusese crescuta in aceasta amaraciune, ca aceasta amaraciune fusese viata si copilaria ei [...]. Abia dupa acest episod, Tobit a putut sa fie mai libera in decodificarile ei senzoriale, sa posede autonomia simturilor intr-un corp in sfarsit recuperat si eliberat de sclavia interpretativa codificata materna”.

The Positive Beauty Campaign

2011-05-20T14:52:00.000-07:00

The ability to make ourselves look and feel attractive is one of the joys of womanhood. But it can also feel like a pressure. This month, along with 10 international editions across the world, we launch the Positive Beauty Manifesto, a statement of 10 things we believe about beauty that will help us all build a better, more loving relationship with ourselves.

1. Beauty is the celebration of what is unique about each one of us

2. Taking the time to care for ourselves boosts our self-confidence

3. Beauty and femininity are complex, and should not follow a simplistic set of rules or universal conventions

4. Beauty should celebrate intelligent, individual and confident role models

5. Being bombarded by unattainably perfect beauty ideals can damage that confidence

6. True beauty radiates who we truly are, including all our imperfections

7. Feeling beautiful is more important than looking beautiful

8. A woman can play with her image, make-up and clothes without being superficial

9. Neither neglecting your appearance nor obsessing about it are healthy signs for

women

10. We can be beautiful without being young, overtly sexy or thin

It is a campaign sustained by psychologies.co.uk toghether with over 50 leading women in beauty, film, the arts, TV and politics.

Sleep - made interesting

2011-05-18T14:26:00.000-07:00

Via: Psychology Degree

Ca să trăiești mai bine in prezent, împacă-te cu trecutul! - Andre Moreau

2011-02-13T02:07:00.000-08:00

"Proiectam adesea in prezent ceea ce am interiorizat odinioara blocajele pe care le-am suferit in trecut: descoperim astfel ca vrand-nevrand , ne aflam deja sub influenta anumite reprezentari si fantasme ale autoritatii, competiei, sexualitatii sau ca suntem automat tentati sa credem ceva despre un lucru sau o persoana fara a sti prea multe despre ele.
In acest fel, transferam in viata noastra actuala sentimente de iubire, de ura, de teama, de tristete cartei provin din alte momente ale existentei noastre. Terapia pe care o recomanda aceasta carte ne indeamna sa ne eliberam de tentatia a proiecta asupra prezentului obligatii, interdictii, opinii care ne vin din trecut si prin care nu putem judeca in mod adecvat prezentul."

"Cu 2500 de ani în urma, Buddha a înteles si mai ales a simtit, singur în pestera sa, ceea ce Freud a re "descoperit" dar a putut sa descrie mai bine: introiectia, proiectia, transferul si contra transferul. El a definit mental si a restrâns sfera acestor cuvinte. Daca le extindem la relatiile între oameni, incluzând si sentimentele, ele mi se par cele mai potrivite pentru a descrie ceea ce se întâmpla în interioritatea fiecaruia, dar si între indivizi, în orice moment al existentei. Ele au fost reluate sub alte nume în toate metodele terapeutice importante: repetitie, conditionare, scenariu de viata, amprenta, credinte asupra sinelui sau a lumii, ancorare, vizualizare, cuirasa, carapace, blocaj, complexe, mecanisme de aparare, ascultare activa, capacitate de a asculta, empatie, modelizare, sisteme de comunicare, dependenta, contact, norme, obiceiuri, dominatie, supunere, gelozie, perfectionism, ideologie, harta,teritoriu, jocuri psihologice distructive, meditatii, manipulare, conformism, revolta, revolutie, culpabilizare, contestare, supraprotectie, integrism, supunere, morala, t;antaj, simbioza, fuziune, inhibitie a actiunii, confluenta, proces liniar sau circular, tranzactii, incont;tient, necunoat;tere, învatare..."

Ca sa fii rege

2011-01-09T02:52:00.000-08:00

“Ca sa fii rege peste animale, nu-i cine stie cat.

Trebuie doar sa fii mai puternic decat ele. Si-atat.

Ca sa fii rege peste pasari este putin mai greu. Dar frumos.
Trebuie sa zbori mereu mai inalt decat ele si niciodata mai jos.

Ca sa fii rege peste flori trebuie sa suporti la hotare maracinii si spinii
si mai ales, trebuie sa inmiresmezi catre lume mai mult decat crinii.

Ca sa fii rege peste instelare trebuie sa te asezi printre luceferi – calator spre Orion si, reprivindu-te de jos, sa fii mai luminos decat oricare. Si fara truda.

Ca sa fii rege peste ape si vant trebuie sa inveti osanale ca ingerii si
sa le aduci pe pamint alinare pentru lacrima corbilor din Valea Plangerii.

Ca sa fii rege peste oameni este mai greu decat toate altceva.
Trebuie sa traiesti si sa mori pentru ei, invatindu-i ce inseamna a iubi,
a ierta…

Dar, cel mai minunat, este sa poti fi rege peste tine insuti,
atunci cand alegi binele, fie din bucuria altuia, fie din plansul tau.

Si sa incheiem intelept si frumos. Si, mai ales, cum se cuvine.
Incoronarea ta o face Hristos cind mergi pe drumul dinspre rau spre bine.
In clipa aceea, Vesnicia te cumpaneste.

Daca vrei sa fii rege, alege binele!
Hei! Grabeste-te!”

Drumul meu in 2011

2010-12-29T02:58:00.000-08:00

Ce semnificatie are pentru fiecare din noi acest ciclu al sfarsitului si inceputului (de an)? Terminologia, in sine, indeamna cu gandul la incheierea unei etape si inceperea altei noi, iar din punct de vedere psihologic, majoritatea persoanelor percep acest moment, ca ocazie de a-si stabili noi obiective si noi asteptari.

Insa, sunt aceste obiective unele noi, sau doar le repetam pe cele de anul trecut?

De multe ori viziunea asupra noastra si a vietii noastre, trece pe pilot automat, si ajungem sa vociferam acelasi dorinte, sperante si temeri pentru anul care incepe, la fel cum am facut anii trecuti.
Iar, adevarul este ca cei mai multi dintre noi, am vrea sa exploram situatii, senzatii, experiente noi, insa nu stim de unde sa incepem.

In cele ce urmeaza, va propun cativa pasi, pentru a avea "un altfel" de an, unul diferit doar prin simplul fapt, ca puteti invata lucruri noi despre sine, puteti experimenta lucruri si situatii noi, puteti cladi relatii noi.

Evadeaza din zona ta de comfort!

De cele mai multe ori nu realizam ca sunt gandurile noastre, cele care ne opresc din a dea nastere unor viziuni marete.

          - incearca lucruri noi, chiar daca consideri ca nu ai abilitatile necesare (ai putea fi surprins de resursele ce zac in tine)
          - nu incerca sa faci mereu alegerile corecte; chiar daca alegerea facuta nu va fi potrivita pentru tine, consider-o o experienta, din care ai invatat lucruri noi
          - concentreaza-te asupra experientei in sine, si nu asupra rezultatului
- noteaza-ti toate lucrurile pe care ai vrea sa le incerci, si temerile legate de fiecare in parte; ce anume iti sta in cale?

Stabilirea obiectivelor

      Majoritatea lucrurilor din viata ta, se afla acolo, deoarece tu le-ai ales. Munca ta, prietenii tai, hainele, masina, casa ta, si intr-o anumita masura, sanatatea ta sunt rezultate ale alegerilor personale, constiente sau inconstiente. Probabil ca iti imaginezi un viitor, in care toate dorintele tale sunt indeplinite. Insa, inainte de a crea un astfel de viitor, trebuie sa iti stabilesti niste obiective, deoarece fara ele, viitorul va alege pentru tine.
Stabilirea eficienta a obiectivelor poate fi de multe ori dificila.
Urmatoarele exercitii iti pot fi de folos:
         1. scala satisfactiei
Pe o scala de la 0 (total nemultumit) la 10 (total multumit), stabileste gradul tau de satisfactie pentru urmatoarele aspecte din viata ta:
              - ambientul fizic
              - partner/relatie
              - munca/cariera
              - dezvoltare personala
              - distractie
              - recreatie
              - bani
              - sanatate
              - prieteni/familie
Folosind punctajul de pe scala, alege 2-3 arii in care ai vrea sa schimbi ceva. Acelea vor fi sursa pentru stabilirea obiectivelor cheie.

2. alege obiective care sa fie realiste, care sa depinda in cea mai mare masura de tine, si carora le poti stabili un termen limita. Este mai usor sa stabilim obiecte mici, care odata indeplinite ne pot duce spre obiective mai mari.

Asumarea responsabilitatii

          Cand lucrurile nu merg asa cum ne-am dorit, este usor sa dam vina pe altii, iar noi sa "imbracam" rolul de victima, alegand sa fim neajutorati.
          Responsabilitatea, pentru viata pe care o traim, pentru oamenii care tinem langa noi, pentru lucrurile care le facem sau nu le facem, ne apartine in intregime noua personal.
O persoana care evita responsabilitatea:
                         - nicodata nu admite ca a gresit
                         - e mereu legata de trecut (nu poti schimba ceea ce s-a intamplat, poti insa schimba gandurile si sentimentele tale legate de acea situatie)
                         - crede ca a-si cere iertare, este un semn de slabiciune
O persoana ce isi asuma responsabilitatea:
                         - nu viseaza ca cineva va veni sa ii schimbe viata
                         - nu le permite celor din jur sa o raneasca, jigneasca, dezamageasca
                         - "spune ceea ce gandeste, si gandeste ceea ce spune"
                         - incearca sa isi controleze gandurile si faptele; actioneaza prudent

Impaca-te cu trecutul!

Cu totii suntem supravietuitori...supravietuitori ai unei copilarii mai putin reusite, ai greselilor, dezamagirilor, regretului, doliului, durerii, si nu traim "fericiti pana la adanci batraneti"; insa suntem AICI.
Suntem insa cu adevarat aici?

Prin impacarea cu trecutul ne eliberam de povara lucrurilor nerezolvate, putem sa ne bucuram de prezent si sa cladim un viitor mai bun.
A te impaca cu trecutul, inseamna a-l intelege si accepta, iar aceasta este o calatorie atat spirituala, cat si practica:
   - scoate la lumina si confrunta-te cu problemele nerezolvate
         - ofera iertare/acceptare, tie si celor din trecutul tau
         - traieste in prezent, bucurandu-te de fiecare clipa si de tot ce se afla langa tine

Fii bun cu tine insuti!

Felul in care avem grija de noi, determina calitatea vietii noastre. Iti oferi bunatatea, toleranta si respectul pe care vrei sa le arati celorlalti?
Cateva exercitii te pot ajuta sa te concentrezi mai mult asupra ta si asupra nevoilor tale, oferindu-ti libertatea de a te rasfata si de a te iubi.
           - identifica ce anume iti ofera bucurie (care sunt lucrurile simple ce iti ofera placere, insa de care uiti sau nu iti faci timp pentru ele?)
           - pentru fiecare zi a sapatmanii, gaseste un lucru prin care sa iti rasfeti corpul (ex: sa savurezi o cafea, sa mananci o prajitura, sa te plimbi in parc, sa mergi la culcare mai devreme...)
           - scrie pe bucatele de hartie "delectarea zilei" (ex: sa vizionezi un film, sa asculti muzica preferata, sa te intalnesti cu un prieten, sa iti oferi un mic cadou, sa rasfoiesti un album cu poze...); pune hartiutele intr-un bol, si in fiecare dimineata alege un biletel pe care sa il pui in practica.

                    A fi bun cu tine insuti este la fel de important ca a respira.

   Va doresc tuturor ca drumul vostru in 2011 sa fie un bogat in experiente, trairi si aventuri!

Merry Christmas!

2010-12-23T07:43:00.000-08:00

J.L. Moreno - Psychodrama

2010-11-19T10:49:00.000-08:00

Capacitatea de a spune "NU"

2010-11-19T09:25:00.000-08:00

Opozitia, contradictia, refuzul, dezacordul… Toate acestea sunt cai de revendicare a propriei personalitati. Desi educatia si bunul-simt fac aceasta sarcina dificila, este bine sa invatam ca din cand in cand sa spunem „nu“.

                 Cand manifestarea unor gesturi pe care le consideram generoase devine sufocanta, obositoare, este cazul sa ne intrebam care sunt motivatiile reale care ne determina sa nu le abandonam. Surprizele nu sunt prea placute: orgoliul, dorinta de a ne simti indispensabili, teama de conflict, toate acestea pot imbraca haina bunelor noastre intentii.
Dar, dincolo de exigentele educatiei si ale bunului-simt, psihologii ne sfatuiesc sa nu abuzam de teama de a spune „nu“ cand simtim ca este cazul. Acumularea excesiva a lui „da“ spus fara convingere poate crea frustrari care ne fac rau atat noua, cat si relatiei cu ceilalti.

                     Monica Reu, trainer de comunicare nonviolenta, aminteste mecanismul de cenzura pe care il presupune incapacitatea de a spune „nu“ si explica caracterul natural al refuzului. „Comunicarea nonviolenta – metoda conceputa si dezvoltata de doctorul in psihologie Marshall B. Rosenberg – porneste de la premisa ca orice actiune umana este o strategie prin care caut sa-mi implinesc o nevoie.
             Cand privesc lucrurile din aceasta perspectiva, inteleg imediat ca un «nu» din partea unei alte persoane la o cerinta a mea nu este nicidecum un afront personal: acel «nu» pe care mi-l adreseaza mie este de fapt un «da» pe care si-l adreseaza siesi, in spatele acestui refuz se afla nevoi care o impiedica sa raspunda afirmativ cerintei mele. Este mult mai sanatos pentru relatia dintre noi, in loc sa caut mijloace prin care sa o fortez sa se conformeze (inducerea sentimentului de vinovatie, santajul sentimental, manipularea de orice fel), sa exploram impreuna aceste nevoi si sa gasim, tot impreuna, strategii mai bune pentru implinirea lor. Pentru mine, este o chestiune de integritate la nivelul valorilor si nevoilor mele.
Ii incurajez pe participantii la cursurile de CN sa devina in primul rand constienti de nevoile proprii si sa exprime un «nu» in consecinta. Cand partenerul meu de viata ma intreaba: «Mergem la pranz la mama azi ?», este una sa ii spun sec «Iar? Nu vreau!» si cu totul altceva sa-i expun nevoile care ma impiedica sa raspund afirmativ cerintei lui: «Ma simt obosita si am nevoie de odihna. As prefera sa stau acasa» sau «Mi-as dori mai multa diversitate in felul cum ne petrecem ziua de duminica» sau «Ma simt ingrijorata, pentru ca n-am mai petrecut de mult o zi numai noi doi».

Poate cel mai important lucru pe care trebuie sa il retinem este acela ca nu putem fi altruisti sau generosi uitand de noi. Puterea de a spune uneori «nu» fata de ceilalti este, de fapt, forta de a spune «da» in fata nevoilor si valorilor noastre.“

Invata sa spui “nu”

Nu este usor sa lasi delicatetea la o parte si sa ai puterea sa spui “nu”. Iata o metoda in cinci etape care ne poate usura tranzitia de la complezenta la sinceritate.
1. Delimiteaza-ti teritoriul. Este important sa stii care sunt prioritatile, valorile, scopurile si urgentele tale. In masura in care acestea sunt in limita bunului-simt este bine ca ele sa ocupe primul loc in lista ta de preocupari, urmand ca apoi sa poti raspunde sincer „da” in fata dorintelor celorlalti.
2. Gandeste-te la reflecatarea urmarilor asupra ta, in loc sa te preocupe atat de mult ce vor simti ceilalti, aminteste-ti cum te simti tu atunci cand raspunzi pozitiv cererilor lor fara a-ti dori acel lucru cu adevarat.
3. Exprima-ti scrupulele. Este o ocazie cu care nu te intalnesti prea des dar este bine sa profiti de ea atunci cand se poate. Daca este vorba, in special, de relatii cu apropiatii tai, nu ezita sa le impartasesti dilemele tale. Un exercitiu de sinceritate de felul „nu mi-as dori foarte tare sa te insotesc astazi, insa mi-era teama ca daca ai afla te-ai supara” te poate ajuta.
4. Explica situatia. Uneori, stilul discursului tau poate spune mai multe decat poti tu. Incearca sa muti atentia celui care iti propune ceva neplacut de la refuzul tau la cererea lui. Spre exemplu: „sa inteleg ca mi-ai facut programul pentru week-end, fara sa ma fi intrebat daca pot sau vreau sa te insotesc” sau „sper ca iti dai seama ca propunerea este in contradictie cu tot ce iti spuneam ca imi doresc sa fac.”
5. Revino asupra raspunsului primit la sfarsit, daca nu poti de prima data, revizuieste-ti politicos atitudinea cand simti ca stresul refuzului s-a mai diminuat. Acest lucru poate insemna pur si simplu ca
te-ai razgandit sau ai fost nevoit/a sa o faci: „stiu ca am acceptat initial, insa mi-am dat seama abia ulterior ca nu este foarte convenabil pentru mine”, “am acceptat sa particip la proiect, insa, intre timp, am realizat ca sunt foarte prinsa cu alte treburi”.

*sursa: www.psychologies.ro

Declaratie de iubire - G.Liiceanu

2010-11-17T13:39:00.000-08:00

Fiecare om îsi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv.

Masura în care el este, e data de consistenta acestui edificiu, de mîna aceea de oameni - ei nu pot fi multi - pe care i-a preluat în el si pe care i-a iubit fara rest, fara umbra, si împotriva carora spiritul critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti oameni putini care ne fac pe fiecare în parte sa nu regretam ca sîntem reprezinta, chit ca o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata. Fiecare om face fata la ce i se întîmpla pentru ca este protejat în felul acesta. Fara acest zid de fiinte iubite care ne înconjoara (indiferent ca ele sînt sau nu sînt în viata), noi nu am fi buni de nimic. Ne-am destrama precum într-o atmosfera în care frecarea este prea mare. Sau ne-am pierde, ne-am rataci pur si simplu în viata. Daca ura celorlalti - covîrsitoare uneori -, invidia lor, mîrsavia lor sînt neputincioase este pentru ca exista cîtiva oameni pe care îi iubim pîna la capat.

Partenerul/partenera mea se schimbă

2010-11-15T06:52:00.000-08:00

Relatiile de cuplu se schimba, ca si cei care il formeaza. Oricat de puternica este legatura dintre cei doi, fiecare are si propriile sale valori, proiecte. Cand nevoia dezvoltarii personale intra in conflict cu aspiratiile partenerului, acest lucru se reflecta la nivel afectiv. Afla cum puteti face fata impreuna schimbarilor din viata personala a fiecaruia.

Dragostea se supune legilor schimbarii, la fel ca tot ce exista. Acest lucru presupune acceptarea celor negative dar inevitabile, cum ar fi imbatranirea, dar si integrarea celor pozitive.
Oricat ar parea de simplu, insa, acestea din urma pot avea doua fete. Desi iubirea ne poate face sa credem ca vom impartasi mereu aceleasi dorinte si idealuri, fiecare partener are ritmul lui emotional. El sau ea pot intelege diferit realizarea acestora sau pot tolera in mod diferit efectele lor secundare.
Venirea pe lume a unui copil, schimbarea locului de munca cu unul mai bun, concediile, toate acestea reprezinta schimbari de dorit in viata unor parteneri. Ele presupun, insa, si costuri. El sau ea trec prin noi etape afective, se relationeaza in cadrul unor alte medii, isi reorganizeaza timpul. Toate acestea pot apropia, dar si indeparta fara speranta un partener de celalalt.

„Poate cele mai dificile schimbari pozitive“ – ne avertizeaza psihologul si specialistul in terapia de cuplu Diana Vasile – „sunt cele traite de el sau de ea la nivelul dezvoltarii personale. Ele pot aparea treptat si il pot surprinde si pe cel caruia i se intampla. In unele cazuri, persoana respectiva nu stie cum sa gestioneze diversitatea cu care se confrunta, desi a dorit-o. Nimeni nu poate spune ca evolutia individuala a partenerului sau nu este un lucru bun. Insa redefinirea valorilor proprii, dorinta de a face ceva deosebit in viata, cea de autocunoastere, toate acestea pot bulversa viata in comun a unui cuplu.“

Cand partenerul suporta consecintele transformarii
„Cele mai delicate si mai dificil de gestionat situatii sunt cele in care schimbarea are loc in filozofia de viata, in special in ceea ce priveste viata conjugala. O persoana poate decide sa renunte la niste obiceiuri, la niste comportamente.
Este si cazul celor care se angajeaza in procese de dezvoltare personala sau psihoterapie. Aceste schimbari nu sunt intotdeauna bine primite de partener, desi initial acesta le poate dori. Uneori, partenerul chiar se opune acestei diferente: noile comportamente sau trairi il obliga si pe el la schimbare, pentru a mentine echilibrul cuplului.
Foarte des se intampla ca partenerul care se opune cel mai mult schimbarii sa provoace cele mai acerbe certuri, pentru a-l determina pe celalalt sa renunte la planurile sau modalitatile lui de evolutie. Iar acest lucru agraveaza disputele conjugale. Se produce astfel un cerc vicios. „Dorinta de a evolua poate fi“, continua specialistul, „reprimata atunci cand el sau ea intampina reactii de opozitie din partea partenerului. Acestea pot avea ca urmare, insa, mai devreme sau mai tarziu, destramarea cuplului. Uneori, nici chiar cel care provoaca schimbarea in cuplu nu isi poate explica exact prin ce trece.
Pot aparea, insa, mici modificari comportamentale, sau, dimpotriva, reactii neasteptate, care il vor afecta in cele din urma si pe partener“.
Este bine, in acelasi timp, sa stii ca acceptarea schimbarii presupune un proces de adaptare. Iar acesta inseamna: acceptarea transformarii, intelegerea ei de catre ambii parteneri si construirea unor noi modalitati de a trai impreuna. Nimeni nu poate garanta trainicia unui cuplu, daca vrei ca sansele de succes sa creasca considerabil, nu uita: da-i relatiei tale posibilitatea sa evolueze odata cu tine.

Nu este usor pentru cel aflat in procesul schimbarii sa gestioneze ce se intampla. Din pricina tensiunilor conjugale el isi poate frana evolutia, ceea ce poate duce la nemultumiri si frustrari. Acestea se repercuteaza asupra starii de sanatate fizica si psihica si, indirect, tot asupra relatiei de cuplu. De aceea, solutia amanarii sau franarii este doar aparenta. Mai devreme sau mai tarziu, schimbarea tot apare. Daca partenerii nu pot trece cu bine peste etapele adaptarii la evolutia lor, atunci ruptura este inevitabila, fie ca este doar emotionala, fie ca ea presupune separare sau divort. De altfel, ea este chiar solutia, atunci cand diferentele de evolutie personala sau ritmurile sunt foarte diferite. Oricum, separarea sau divortul reprezinta unele dintre semnele si, in acelasi timp, efectele unor schimbari in cuplu.”

Cheile supravietuirii
Ce poti face pentru a-ti mentine trainicia unei relatii, permitandu-i, totodata, celui de langa tine sa fie el insusi? Iata cateva sfaturi:
■ Alege-ti un partener care adera, pe cat posibil, la valorile tale. Astfel, ai sanse mai mari sa ii poti intelege si accepta alegerile. Diana Vasile: „Pentru a se evita o eventuala ruptura si a micsora cat se poate de mult tensiunile schimbarilor in cuplu este necesar ca partenerii sa aiba si sa se ghideze dupa aceleasi valori referitoare la evolutia si transformarea personala.”
■ Comunica cat mai mult cu partenerul tau. Vei avea astfel ocazia sa mentii contactul cu el, sa afli prin ce schimbari trece... Sau il vei putea tine tu la curent cu ce ti se intampla.
■ Imbratiseaza ideea de schimbare, intelege-o ca pe un fenomen firesc. Vei fi astfel mai putin afectata de ea.
■ Daca esti tu cea sau cel care se reinventeaza, incearca sa il atragi pe partenerul tau sa participe, sa vada partea frumoasa a schimbarii.
■ Daca cel de langa tine trece printr-o serie de schimbari majore, incearca sa il intelegi, provoaca-l sa iti povesteasca despre starile sau aspiratiile lui.
■ Incearca sa introduci noul in viata ta inainte ca acesta sa apara de la sine: vino cu idei noi de vacanta, de rearanjare a casei, de petrecere a serilor in familie.

*sursa: www.psychologies.ro

Creativitatea și împlinirea personală

2010-11-15T04:09:00.000-08:00

Pentru psihologul Mihaly Csikszentmihalyi, suntem la cel mai inalt nivel al personalitatii noastre atunci cand ne folosim toate competentele si transformam ceea ce e rutina si ceva exceptional, in placere. Este o stare care se cultiva in fiecare moment al vietii noastre.
Si-a descris viata ca pe un studiu „asupra a ceea ce ii face pe oameni fericiti“.
Mihaly Csikszentmihalyi este un cercetator celebru in Statele Unite pentru a fi pus la punct principiile psihologiei pozitive. De mai bine de 30 de ani, acest psiholog de origine maghiara a intrebat mii de persoane din zeci de tari asupra nivelului lor de satisfactie personala.

Rezultat: nu pe o plaja la soare sau in fata unei prajituri suntem cei mai fericiti, ci atunci cand suntem ocupati cu o sarcina care solicita la maximum fortele si talentele noastre. O stare creativa pe care Csikszentmihalyi o numeste „flux“ si in care noi dam din noi tot ce poate fi mai bun. Aceasta experienta optima se manifesta atunci cand lansam provocari si transformam rutina in ceva deosebit. Uitam de timpul care trece si de grijile care ne asalteaza.

In cartea sa Creativitate descrie urmatorul experiment: intre 1990 si 1995, a filmat la Chicago intalnirile cu 91 de personalitati exceptionale care au stiut sa transforme in atu forta personala. Apoi a extras o „ reteta“ care permite tuturor sa traiasca mai altfel, intr-o maniera mai creativa. Nu neaparat sa realizeze o capodopera, ci implicandu-se in micile acte ale vietii de zi cu zi.

Deschide-te micilor evenimente
Cel mai adesea, suntem prinsi in vartejul sarcinilor cotidiene. Atunci cand nevoile vietii de zi cu zi devin obsesive, nu ne mai lasa destula energie psihica pentru a crea, a invata si a inova. Ce e de facut mai intai sa decidem in favoarea cultivarii curiozitatii, sa alegem sa ne intereseze lucrurile pentru ele insele?
Poate fi vorba de a asculta pur si simplu ceea ce ne spune partenerul sau colegul. Sa gustam din plin senzatia unei brize intr-o zi calduroasa, sa admiram reflectarea norilor in fatada de sticla a unei cladiri sau sa observam un copil care se joaca.

Sa te lasi surprins
In chip curios, dam o groaza de bani ca sa aratam bine, desi ar fi mai bine sa cheltuim pentru a ne imbunatati interiorul. Dar pastram o atitudine foarte fatalista in legatura cu caracterul nostru.
Insa daca trecem prin viata cu obiceiuri rigide sau inadaptate activitatii pe care o desfasuram, energia noastra creativa ramane blocata. Dar nu exista numai un singur fel de a fi in lume. Indivizii creativi sunt, cel mai adesea, personalitati complexe, care stiu sa conjuge tendintele contradictorii sau opuse.
O persoana poate fi competitiva, de exemplu, si atunci poate incerca sa fie mai cooperanta, sa lucreze in echipa. Daca suntem intuitivi, putem sa ne stabilim obiective si sa rationalizam. De ce sa nu cerem celorlalti sa ne faca o caracterizare? Daca identificam trasatura dominanta, putem incerca o conduita opusa. Nu va fi usor, dar ne va ajuta sa crestem.

Sa facem pauze
Odata ce energia creativa este revelata, este necesar sa o protejam . J.K. Rowling, creatoarea lui Harry Potter, traia intr-un apartament care semana cu o cripta, la inceputul carierei sale exceptionale.
Dar fiecare minut investit in ocupatia favorita este castigat pentru creativitatea noastra.
Multi dintre noi, obisnuiti sa traiasca sub impulsul momenului, sunt angoasati la ideea de a ramane fara sa faca nimic. Insa agitatia constanta nu favorizeaza starea de creativitate. Este esential sa te deschizi reflectiei. Sa prevezi momentele cand iti poti face bilantul vietii. Idealul este sa combini aceste perioade de pauza cu activitatea fizica, mersul pe jos, inotul, gradinaritul... Ca vrem sau nu, noi idei ne vor trezi din inertie. Si cu cat incercam mai putin sa le controlam, cu atat ele sunt mai creative.

Sa-ti exprimi emotiile
Procesul creativ incepe cu senzatia ca ceva nu merge. Mihaly Csikszentmihalyi ne invita sa identificam problemele si sa exprimam ceea ce ne misca. Este vorba despre trecerea barierei prejudecatilor noastre pentru a gasi contactul cu emotiile, chiar daca negative.
Daca pierdem un parinte, tristetea are un rol in vindecare? Un sentiment de libertate?
Cel mai bun mijloc de a intra in contact cu complexitatea emotiilor noastre este prin a le exprima la inceput cu ajutorul intelectului, prin pictura, sculptura, muzica. Apoi abia le putem verbaliza.
Alta sugestie: inverseaza formularea unei probleme; un manager care a facut istorie, avea un obicei potrivit caruia la fiecare dintre afirmatiile sale spunea: „Si daca este adevarat si contrariul?“.
Este bine de stiut cum sa schimbam viziunea asupra lucrurilor in functie de informatiile care ne parvin. Sa rezolvi problemele intr-o maniera noua, cere sa fii mereu creativ. Un singur cuvant de ordine: sa-ti faca placere. Conform psihologului Mihaly Csikszentmihalyi, este conditia sine qua non sa contribuim – la scara noastra, mica – la evolutia umanitatii.

*sursa: www.psychologies.ro

Children and the night monsters

2010-11-14T15:25:00.000-08:00

Luminoir
Uploaded by Esma-Movie. -

Singurătatea in doi, nu e pentru noi

2010-10-27T03:46:00.000-07:00

Aritmetica unui cuplu sfidează legile aritmeticii

Înainte de a forma un cuplu, el şi ea sunt doi. După ce îşi spun jurămintele de iubire, el şi ea sunt unul, ca în poveşti. Toţi bărbaţii şi toate femeile ar vrea să rămână aşa. Însă ce se întâmplă în momentul în care ne dăm seama că suntem totuşi doi, doi cărora le plac aceleaşi lucruri, însă în moduri diferite?

Jacques Salomé este autorul unei aritmetici speciale a cuplului: 1+1=3. Mitul fuziunii, al contopirii, funcţionează doar o perioadă de timp, în rest cei doi parteneri îşi pun în comun tot ceea ce au, bun sau nu, pentru a se alia şi a construi o relaţie. Relaţia este cel de al treilea element al cuplului, este ceea ce construim împreună din diferenţele noastre ca bărbaţi şi femei, iar calitatea relaţiei este cea care dăinuie şi ne permite să ajungem până la NOI, fără a-l desfiinţa pe EU. Ca orice demers de dezvoltare personală, şi cel de faţă prezintă oarecare risc, o afirmă chiar autorul, mult mai mic, însă, decât cel al singurătăţii în doi.

Psihologia culorilor

2010-10-05T01:43:00.000-07:00

Culoarea a devenit pentru om, un mijloc de expresie, de comunicare si de proiectie a tendintelor interioare, a trairilor si atitudinilor proprii structurii personalitatii sale.

La ce ne referim atunci cand spunem ca cerul este albastru si trandafirii sunt rosii? In timp ce ochii nostri sunt capabili sa distinga sute de varietati de lungimi de unda vocabularul nostru este mult mai limitat. Numele unei culori se refera la un prototip al unei arii mai mari de lungimi de unda. De exemplu, rosu se refera la acele culori care contin rosu in mai mare masura decat alte culori. Nu exista insa o distinctie clara intre culori;

deseori neputandu-ne decide daca o culoare este albastra sau verde.

Perceptia culorii este o experienta subiectiva. Din aceasta cauza de cele mai multe ori lungimile de unda la care se refera doua persoane atunci cand numesc o culoare sunt diferite. Oricum, datorita aparatului biologic asemanator, termenii care definesc culorile sunt folositi la fel in culturi si limbi diferite.

Efectul psihologic al culorilor

Perceptia in culori nu este singura reactie psihologica pe care o avem la lungimile de unda. Studiile stiintifice au aratat ca radiatiile rosii ajuta mult mai mult la calmarea epilepsiei decat lumina albastra. In plus, presiunea sangelui, respiratia, numarul de batai pe minut ale inimii, clipirea, toate sunt mai rapide sub influenta culorii rosii si scad cand se merge catre alb, albastru.

Au cu adevarat culorile un efect direct asupra sentimentelor noastre si a modului in care ne comportam? Raspunsul este pozitiv. Insa nu se poate spune ca o anumita culoare va avea tot timpul acelasi efect asupra tuturor subiectilor asupra carora actioneaza. Reactiile noastre sunt influentate de o combinatie de factori biologici, psihologici, sociali si culturali.

Unele reactii par a fi universale, cum sunt cele la culorile calde si reci. Culorile calde, precum rosu, portocaliu, galben, verde deschis produc sentimentul de caldura, comfort, comunicare. Aceste culori sunt asociate emotiilor pozitive, fericirii. Culorile reci: violet, albastru, bleu, verde inchis trezesc o paleta de sentimente care se intinde de la liniste sufleteasca la tristete, retragere sau dominare.

Cateva culturi antice, inclusiv egiptenii si chinezii, practicau cromoterapia sau foloseau culorile pentru a vindeca. Cromoterapia mai este numita uneori drept terapie usoara si este folosita si in ziua de azi drept tratament alternativ sau holistic.

In acest tratament:

Rosul este folosit pentru a stimula corpul si mintea si pentru a mari circulatia sangelui.
Galbenul este folosit pentru a stimula nervii si a purifica corpul.
Portocaliul este folosit pentru a vindeca plamanii si pentru a creste nivelele de energie.
Albastrul este folosit pentru a alina bolile si pentru a trata durerile.
Umbrele de indigo sunt folosite pentru a vindeca problemele de piele.

Adesea culorile au semnificatie diferita in functie de cultura. De exemplu, pentru noi albul este simbolul nuntii, in timp ce pentru chinezi este culoarea purtata la inmormantari. Rosul este asociat de noi fericirii, iar de catre chinezi furiei. Este larg raspandita ideea ca albastrul este pentru baietei in timp ce rozul este mai potrivit pentru fetite.

Semnificatiile culorilor.

Rosu. Este o culoare dinamica si pasionala, cu un mare impact vizual. Simbolizeaza dragostea, furia, pasiunea si curajul. Rosul este culoarea specifica tipului activ, autonom, competitiv, operativ, dar si a celor agresivi, impulsivi si dornici de succes. Ea simbolizeaza caldura, foc, pasiune, entuziasm si agresiune

Portocaliu. Este o culoare revitalizanta care reprezinta energiile solare si anunta deschidere catre ceilalti si sinceritate; este culoarea fericirii. Firea persoanelor care o prefera este una sociabila, acestea isi vor face intotdeauna multi prieteni si dispune de calitati de comunicare si organizare de exceptie.

Galben. Este o culoare benefica, dar este totodata si culoarea geloziei. Stimuleaza si intretine starea de vigilenta, sporeste capacitatea de mobilizare si concentrare a atentiei, predispune la comunicativitate.

Verde. Este culoarea sperantei. Persoanele care prefera aceasta culoare dispun de un tonus exceptional, sunt amicale si prietenoase, dar poate prea perfectioniste sau autocritice. Este o culoare excelenta pentru realizari financiare, fiind deci culoarea castigului financiar.

Albastru. Este o culoare linistitoare, fiind culoarea intelectualului. Este dealtfel si simbolul unei iubiri ascunse. Indeamna la calm si reverie, concentrare si liniste interioara, seriozitate, meditatie. Este culoarea celor care lupta sa se perfectioneze, care vor sa se schimbe in bine, dornici de a fi ajutati.

Violet / mov. Este culoarea persoanelor marcate de spiritualitate. Le place sa invete din experiente si sa citeasca despre vietile altora. Este considerata o culoare regala, asociata, in general, cu luxul, creativitatea, spiritualitatea si tot ceea ce este sofisticat.

Roz. Este intalnita la persoanele tinere aflate in perioada de tranzitie catre maturitate. Vivacitatea este caracteristica acestei culori, iar daca apare frecvent in vestimentatia unei persoane mature indica dorinta acesteia de a trai si de a se bucura de viata.

Maro. Este culoarea care infrange extravaganta. Totodata, este culoarea pamantului si a padurii. Transmite sinceritate, putere si maturitate, stabilitate. Persoanele care prefera aceasta culoare sunt foarte corecte si saritoare.

Alb. Este simbolul puritatii. Semnifica vindecare, purificare, nou, neatins, calm. Atributul sau este diplomatia, convingerea ferma si forta de caracter. Este in mod logic simbolul perfectiunii, albul fiind preferat adesea de catre persoanele care au atins o maturitate suficienta cunoasterii

My favorite childhood memories

2010-08-28T05:03:00.000-07:00

What is your favorite childhood memory?

There is a garden in every childhood, an enchanted place where colors are brighter, the air softer, and the morning more fragrant than ever again. ~E. Lawrence

Childhood is the time when all the "magic happens". Adulthood is the time when we need even just a glimpse, of those magic moments.

I invite you, to share your favorite childhood memories, and relive the magic.

A treia Conferinţă Naţională de Psihodramă

2010-08-17T10:17:00.000-07:00

A treia Conferinţă Naţională de Psihodramă | Cluj-Napoca | 15 - 17 Octombrie 2010"Acţiune şi pasiune"

Avem plăcerea de a vă invită să participaţi la a treia Conferinţă Naţională de Psihodramă cu participare internaţională intitulată: „Acţiune şi pasiune”, ce va avea loc la Cluj-Napoca în perioada 15 - 17 Octombrie 2010 organizată de Societatatea de Psihodramă J.L. Morenosi Asociaţia Română de Psihodramă Clasică,în cooperare cu Federaţia Română de Psihoterapie (FRP), Colegiul Psihologilor din România (CoPsi) şi Federaţia Europeană a Organizaţiilor de Training în Psihodramă (FEPTO) şi va beneficia de participarea extraordinară a următorilor invitaţi: Grete Leutz (Germania), Marcia Karp (Marea Britanie), Eva Fahlström Borg (Suedia), Jutta Fürst (Austria), Hilde Gött (Germania).

Pentru detalii şi înscrieri vă invităm sa vizitaţi site-ul oficial al conferinţei: www.conferintadepsihodrama.ro

Vizualizare anunt:

http://www.conferintadepsihodrama.ro/docs/primul-anunt.pdf

A positive body image

2010-08-13T02:41:00.000-07:00

Body image can be described as how individuals see themselves when looking in a mirror, or when picturing themselves in their mind, and their ideas about their body, such as height, shape, and weight and age. Essentially, body image describes how one perceives one's appearance to be in relation to others, which in many cases may be dramatically different from one's objective physical condition or how one is actually perceived by others.
The following steps can help you change the way you think about your body, and boost your self confidence.
This technique is used in Cognitive Behavioural Therapy, a psychotherapeutic approach that aims to solve problems concerning dysfunctional emotions, behaviors and cognitions through a goal-oriented, systematic procedure.

The mental filter
This is when we focus on one negative aspect of ourselves, dwelling on it to the exclusion of all else.
Example: ‘I won’t be able to enjoy my holiday because my stomach is so fat.’
Rationalisation: ‘There are plenty of things about my body that I really like. Why not focus on them instead?’

All-or-nothing thinking
This is the kind of thinking that lays the foundation for perfectionism. If we can’t reach our unrealistic expectations we give up and do nothing at all.
Example: ‘If I don’t lose a stone before going on holiday, I might as well forget eating healthily, and start binging again.’
Rationalisation: ‘I’m eating well and feel much healthier. There’s no point trying to lose a stone in a fortnight. It’s enough to eat a little more healthily so my energy levels rise before I go away.’

Disqualifying the positive
What happens when we dismiss the positive and automatically discount people’s compliments and positive reactions towards us.
Example: ‘He doesn’t really like my body; he’s just pretending.’
Rationalisation: ‘He says he likes my body, and has no reason to lie. The simplest explanation is probably the most correct – that he’s actually telling the truth.’

Fortune telling
Without any evidence, we anticipate that something’s going to happen, and then we act and feel as if it had already happened. We’ll also ‘mind-read’, jumping to negative conclusions about what people are thinking about us.
Example: ‘When I get on the beach, everyone’s going to look at me and think I’m enormous.’
Rationalisation: ‘Actually, no one will be looking at me; they’ll be far too busy thinking about themselves.’

‘Should’ statements
When our reality falls short of the very high standards we set for ourselves we can get upset and berate ourselves for not living up to our ideals.
Example: ‘I should be ultra-thin for summer.’
Rationalisation: ‘There is no real reason I should be so incredibly thin for summer. It’s far more realistic and kinder to myself to want my body to be healthy and active instead.’

Labelling and mislabelling
Instead of describing a situation objectively, we give negative labels to ourselves, which makes us feel worse.
Example: ‘I look like a beached whale.’
Rationalisation: ‘I’m clearly not a beached whale. That’s a particularly unpleasant thing to call myself, and I wouldn’t dream of saying something like this to anyone else.’

Now, do this exercise on your own. Write down any negative thoughts about your body. Identify the cognitive distortions behind them from the list above. Next, write down a rational thought to replace each negative thought. And remember, this technique has a far more profound effect if you actually write these thoughts down and if you practice it.
It can also be used conserning other aspects of your life.

* www.psychologies.co.uk

Stepping into the dark

2010-07-13T05:59:00.000-07:00

Think of darkness and we think of fear, of predators lurking in the shadows. To be in the dark is to be ignorant, vulnerable and fearful. While it’s a natural survival instinct for us to be wary of dark places, new research reveals that psychologically and physically, we need to spend some time in utter darkness. In fact, it is more the constant presence of light in our lives that may give us cause to be fearful.

Underlying fear
A recent study for Powergen revealed that 98 per cent of households with children leave some kind of artificial light on overnight. Add to that the light pollution of both larger cities and small towns, which studies reveal has grown by more than 24 per cent in recent years, and it seems few of us actually experience total darkness.

Hidden benefits
Yet scientists believe we must spend time in the darkness in order for our minds and bodies to function normally. ‘Darkness is important to us, not so much in terms of the quality of sleep we get, but because it triggers our bodies to begin producing melatonin,’ explains Professor Gaby Badre, consultant in sleep medicine and clinical neuroscience.         ‘Melatonin stabilises our biological clock and regulates our circadian rhythms. Studies have revealed that people who do have light surroundings at night don’t have the same peaks and troughs of melatonin production as normal adults. Instead, your body behaves in much the same way as that of an elderly person. You don’t have periods of alertness and restfulness, just general lethargy.
         ‘After a few days of disruption to your circadian rhythm, your whole biological function can be affected, everything from your metabolism to your appetite. It’s like being jetlagged, but having that disruption continue for more than just a few days. If your hormones are not in phase with your sleep and wake pattern, this can cause serious health issues with your cardiovascular system, blood pressure and cognitive problems.’

There has also been a string of studies linking exposure to lights at night to breast cancer, colon cancer and leukaemia in children. ‘There’s no absolute proof this link exists yet,’ says Badre. ‘But what we do know is that melatonin does have an antioxidant effect, and it could well be the case that by stimulating its production, the darkness does help to protect us against cancer.’

Confidence boost
               Overcoming our instinctive fear of darkness can help our bodies to function normally and be protected against fatal disease, but it can also help our minds, too. In northern climes, it is not the dark winter months that see a dramatic rise in depression and suicides, but the long, endless daylight of the summer months. And many psychologists believe that learning to feel at ease in the darkness can help us to feel less fearful in our lives.
             ‘Fear of the dark often goes hand in hand with all other kinds of phobias and anxieties because, unlike almost any other emotion, fear emerges from your thoughts about something that could happen,’ says Tom Breeze, an NLP practitioner who works with phobias at the ProMind consultancy. ‘It’s not like sadness, or anger, or happiness, which you feel as you live through an experience. Fear is the only future-based emotion that is evoked by your mind imagining negative possibilities.
             ‘Learning to feel comfortable in the darkness again can help us to alter our perception of the world. Your behaviour affects your thoughts, and you’ll gain a huge sense of confidence and power in overcoming a fear.’

* www.psychologies.co.uk

Copacul fericirii

2010-07-06T01:49:00.000-07:00

Zambeste tuturor.
Construieste un album de familie.
Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti.
Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!”
Vorbeste cu Dumnezeu. Redevino… copilul de altadata.
Sari coarda. Uita cuvantul “ranchiuna”. Spune “DA”.
Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba-ti pieptanatura.
Fugi……. Canta……. Aminteste-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac.
Termina un proiect. Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar.
Rasfata-te intr-o baie cu spuma. Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil!
Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare.
Arata-ti deschis fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste atent o floare.
Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. Traieste-ti clipa! Continua o traditie
a familiei. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici.
Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care sufera. Asculta un prieten.
Priveste fotografiile vechi. Imagineaza-ti valurile marii. Joaca-te cu jucaria ta
preferata. Da-ti voie sa fii simpatic. Saluta-ti primul noul vecin.
Fa pe cineva sa se simta bine-venit. Promite cuiva ca il vei ajuta.
Aminteste-ti ca nu esti singur. Lauda intreit o fapta buna.
Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada.
Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l!
Sterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpara-ti o ciocolata.
Imparte-o cu un
pofticios. Fii iar
curios. Gaseste
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant.
Da-te in leagan.
Citeste o poveste.
Povesteste-o unui
copil. Scrie o poezie.
Daruieste-o “jumatatii” tale.
Stai drept. Sadeste un copac.
Multumeste-le celor de la care ai invatat.
Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva!

Mad genius

2010-07-03T14:21:00.000-07:00

Is there really such a thing as the mad genius? Can an illness be both a blessing and a curse? At seven years old, Nick van Bloss started shaking his head, grinding his teeth and making wild whooping noises. Nick had Tourette’s syndrome. No medical intervention helped him. But one activity stopped it all…

The moment Nick placed his hands on the piano keys his symptoms vanished. By the age of 20, he was an award winning international pianist. He felt sure that his illness had made him the success he was.

But there is a catch. The brain state necessary for his genius can also be dangerously close to mental chaos. Nick’s personal journey reveals how close he came to the edge and how determined he is to triumph...

Nietzsche - beyond good and evil

2010-07-03T13:54:00.000-07:00

A brilliant young man, he was appointed professor at the University of Basel aged 24 having not even finished his degree. His evanescent philosophical life ended 20 years later when he went insane and died shortly afterwards.

Nietzsche’s argued that the Christian system of faith and worship was not only incorrect, but harmful to society because it allowed the weak to rule the strong – it suppressed the will to power which was the driving force of human character. Nietzsche wanted people to throw of the shackles of our misguided Christian morality and become supermen – free and titanic.

However, without God he felt that the future of man might spiral into a society of nihilism, devoid of any meaning; his aim was for man to realise the lack of divine purpose and create his own values. The core of Nietzsche’s work, including Thus Spake Zarathustra (1883-92), Beyond Good and Evil (1886), The Birth of Tragedy (1872) was to find a meaning and morality in the absence of God.

Relatia parinti - copii, in viziunea lui J.Salome

2010-07-01T01:48:00.000-07:00

Sistemul Sappe si metoda Espere
de Jacques Salomé

* sursa www.itsybitsy.ro

De foarte multe ori noi parintii le propunem copiilor nostri un sistem relational care nu este bun nici pentru noi parintii nici pentru copii. Astfel Jacques Salome subliniaza ce inseamna acest sistem defectuos care se numeste Sappe. El puncteaza apoi cum putem ajuta situatia folosind sistemul Espere.

Jacques Salomé, specialist in comunicare relationala, iti propune cateva solutii pentru problemele de comunicare cu copilul. Sunt solutii simple si eficiente, iar o video-meditatie dureaza maximum 5 minute. Fa-ti temele de parinte, ca sa cresti odata cu copilul tau!

Pentru a viziona filmuletele intra pe urmatorul link:

http://itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Video-meditatii/Sistemul-sappe-si-metoda-espere-articol-1394.html

De ce mint copiii?

2010-07-01T01:45:00.001-07:00

http://itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Video-meditatiii/Jacques-Salome/De-ce-mint-copiii-articol-1291.html

Cand mama pleaca la servici

2010-07-01T01:40:00.000-07:00

http://itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Video-meditatiii/Jacques-Salome/Cand-mamica-pleaca-la-servici-articol-1293.html

Fricile copiilor

2010-06-30T13:07:00.000-07:00

http://itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Video-meditatiii/Jacques-Salome/Fricile-copiilor-articol-1337.html

Cate roluri are o mama

2010-06-30T13:03:00.001-07:00

http://itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Video-meditatiii/Jacques-Salome/Cate-dimensiuni-are-o-mama-articol-1309.html

Bastonul cuvantului

2010-06-30T12:55:00.001-07:00

http://itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Video-meditatiii/Jacques-Salome/Bastonul-cuvantului-articol-1368.html

Get out!

2010-06-29T08:33:00.001-07:00

Singuratatea - obstacol sau alegere?

2010-06-20T10:42:00.000-07:00

Ne este teama de ea, o dorim cateodata, cochetam cu ea, ne displace cand apare fara vointa noastra, nu stim sa profitam de ea asa cum ar trebui... Dincolo de cliseele romantice ale cuplului etern sau de nevoia noastra de social, solitudinea poate fi o provocare constructiva, nu un obstacol.

Omul este o fiinta sociala... Este unul dintre adevarurile pe care le invatam pe bancile scolii, dar si pe pielea noastra. Societatea, in sensul cel mai larg al termenului, este, oricat de pompos ar suna, conditia dezvoltarii noastre ca fiinte rationale. Este firesc, prin urmare, sa cautam compania semenilor nostri, sa ne simtim bine in comunitate, sa preferam o relatie in defavoarea solitudinii.
Insa singuratatea nu inseamna, in mod automat, o pedeapsa. Din pacate, multi dintre noi, mai ales femeile, ajung sa vada in lipsa unei relatii o situatie traumatizanta, nenaturala, rusinoasa, greu de suportat. Inevitabila, de multe ori, solitudinea pare sa aduca cu sine numai lucruri negative: un sentiment de insecuritate, schimbarea completa a vietii de zi cu zi, o stare de neimplinire si asteptare.

De ce spui „nu“ singuratatii?
Psihologul Cristina Negoita explica originea importantei pe care o dam relatiei si teama de singuratate. „Cu totii venim pe lume datorita unei relatii si suntem nascuti in relatie. Nasterea nu ar putea sa aiba loc daca la actul ei nu ar participa doi actori: bebelusul si mama acestuia, care se afla intr-o relatie, inca din perioada intrauterina. Indiferent de tipul de relatie pe care acesti doi actori il au, pozitiva sau negativa, copilul se afla intr-o relatie esentiala cu mama lui, de aceasta depinzand insasi supravietuirea sa.
Multe studii si multi psihologi au discutat indelung tema atasamentului fata de mama si a traumei nasterii. Ele sunt in mod cert legate, deoarece nasterea presupune abandonarea de catre copil (impotriva vointei lui) a unui mediu sigur, ocrotitor, in care el este exclusiv dependent, si trecerea intr-un alt mediu, mult mai solicitant, in care el va invata sa faca fata singur, fara a mai beneficia intotdeauna de asistenta sau protectia mamei. Tocmai de aceea, teama de abandon care apare la toti copiii, mai mult sau mai putin intens in primii ani de viata, este pana la urma legata de instinctul de conservare, pe care dependenta fizica a copilului de mama o activeaza.
In perioada intrauterina, in primele luni de viata si chiar si in primii ani, lipsa unei persoane adulte in viata copilului cauzeaza, inevitabil, moartea acestuia, prin nesatisfacerea nevoilor de baza. Relatiile de cuplu sunt incercari de a redobandi siguranta si protectia lumii intrauterine si a primelor luni de nastere. Ele sunt stradania noastra de a recrea o lume sigura, in care nimic rau nu se poate intampla, in care nevoile noastre sunt satisfacute fara a apuca sa cerem, si noi ne simtim comod si dispusi sa crestem. Nu intamplator, multi psihologi au observat ca in cadrul relatiilor noastre de cuplu cautam parteneri in care sa regasim fie elemente reale ale unuia din parinti, fie elemente ce apartin imaginii noastre ideale pe care o avem despre unul din parinti – asa cum ne-am fi dorit ca el sa fie.
Aceste criterii de alegere in cuplu ne ofera o garantie cognitiva si o siguranta emotionala ca ne va fi bine in viitor. Este ceea ce noi am invatat pe baza experientei noastre si ceea ce incercam sa recream de fiecare data pentru a putea sa redobandim starea de bine initiala.
Singuratatea este perceputa intrucatva ca o anormalitate, ca un gol care este impotriva firii, pentru ca noi ne nastem si traim ca fiinte relationale. Singuratatea trezeste de foarte multe ori teama primara a abandonului si frica ca nu vom putea face fata singuri, fara sprijin exterior. In fiecare dintre noi se ascunde un copil interior care isi doreste sa fie insotit si iubit, protejat si rasfatat pentru a putea sa evolueze. Orice amenintare cu abandonul presupune, de fapt, o amenintare vitala din perspectiva acestui copil, care, mic fiind, nu se poate descurca singur. “

Da-ti ocazia de a te dezvolta
Dar oare este singuratatea numai un blestem? Sa fie oare celibatarul condamnat pe veci la nefericire? Cristina Negoita continua: „Avantajele singuratatii pot fi percepute atunci cand lasam acest copil interior sa depaseasca spaimele emotionale si sa creasca, devenind independent. De-abia cand el va fi sigur pe sine si pe capacitatile sale de a face fata, el va putea sa accepte singuratatea cu seninatate si sa observe felul in care el insusi isi poate satisface propriile nevoi, bucurandu-se de asta.
Dificultatile de a accepta singuratatea vin tocmai din faptul ca, de cele mai multe ori, teama abandonului din copilarie este traita in afara campului nostru de constiinta, neputand fi, de fapt, acceptata si integrata. Constientizarea acestor temeri si descoperirea modului in care ele s-au format ne pot ajuta sa le integram si sa le depasim mai usor.

Credintele noastre despre lume si viata, despre relatii si cuplu se construiesc in decursul existentei noastre, mai intai in relatie cu familia de origine si cu cuplul parental, iar mai apoi in propriile noastre relatii de amicitie si cuplu. Invatam, prin intermediul multiplelor noastre interactiuni sociale, ca relatiile sunt esentiale pentru noi. Observam ca fara relatii nu ne putem dezvolta, nu putem creste si nu putem invata lucruri noi pentru a evolua. Felul in care relatiile de cuplu sunt privite de ceilalti din jurul nostru ne face sa imprumutam din convingerile si credintele lor legate de relatii. Singuratatea, desi vazuta in prezent ca o cale de libertate personala, este resimtita adesea ca un vid interior de neexplicat. Cand cineva este singur, de cele mai multe ori persoana marturiseste ca nu se simte bine, implinita. Tocmai pentru ca noi, ca fiinte umane, avem nevoie de altcineva pentru a ne completa, pentru a da un sens propriei noastre existente. Pentru multi, este greu sa gaseasca un sens in singuratate, pentru unii chiar de neconceput. Dar singuratatea are beneficiile ei. Relatiile presupun schimbari interioare si compromisuri pentru a ajunge sa ne adaptam partenerului pe care il alegem. Este important sa fim atenti la propriile nevoi si dorinte si la modul in care putem invata sa le indeplinim singuri, noi pentru noi.
O ora pe zi in care sa faci ceva pentru tine este poate un lucru atat de marunt, pe care insa foarte multi oameni uita sa il faca. Aceasta uitare de tine insati produce alienare si plictis, fuga de singuratate si aruncarea cu capul inainte intr-o relatie de cuplu de multe ori nesatisfacatoare. Singuratatea ne poate ajuta sa invatam care sunt cele mai eficiente cai de a ne simti bine si de a gasi modalitatile cele mai bune pentru a ne satisface propriile nevoi. Acest fapt va duce la un plus de confort intr-o potentiala relatie de cuplu pentru ca ne va invata sa cerem lucrurile de care avem cu adevarat nevoie, ara a astepta ca partenerul sa stie si sa intuiasca ce si cum anume poate face pentru noi.
Asteptarile noastre fata de noi insine sunt mai putin probabil de a fi inselate, pentru ca noi putem sa ne activam singuri intreg potentialul de care dispunem pentru a face un lucru exact asa cum il dorim si imaginam: pentru noi insine. Fara a tine cont de ceea ce credem ca ceilalti doresc, fara sa imaginam scenarii care nu depind de noi. Marele avantaj al singuratatii rezida tocmai in faptul ca putem invata sa constientizam exact care sunt lucrurile care stau sau nu in puterea noastra. Renuntam in acest fel la sentimente de frustrare provenite din credinte de genul «ceilalti trebuie sa fie asa cum imi doresc eu!» sau «lumea trebuie sa fie intr-un anume fel!» si invatam ce putem face prin noi insine pentru a ne simti confortabil si linistiti. Ne aratam astfel mai toleranti si mai dispusi in a primi si accepta binele celorlalti. “

„Cu tine sau cu tine?“
Zece avantaje pentru care singuratatea este o oportunitate si nu un handicap, in viziunea psihologului Cristina Negoita:

poti invata sa te cunosti mai bine pe tine insati;
poti invata despre tine;
poti ajunge sa te placi exact asa cum esti;
inveti sa te adaptezi la tine insati;
inveti sa te simti bine cu tine insati;
dobandesti un control mai bun asupra propriilor ganduri, reusind astfel sa iti gestionezi mai bine emotiile disfunctionale;
devii mai constienta de potentialul tau;
cauti mai mult propriul tau bine in relatiile viitoare;
a fi singura cu tine insati poate fi o modalitate extraordinara prin care sa inveti sa te apreciezi si sa te admiri, fara a mai fi dezamagita de faptul ca altii nu observa si nu apreciaza.

* sursa: Revista Psychologies

Parintii, copiii si joaca

2010-06-20T10:31:00.000-07:00

            Jocul are un rol fundamental in dezvoltarea copilului. Este dovada bunei sale sanatati fizice, psihice si intelectuale. El permite crearea unor conexiuni importante si dezvolta simtul umorului.

Este cel mai bun mijloc pentru invatare, caci, prin joc, copilul invata usor, fara sa-si dea seama. in realitate copilul se dezvolta si invata amuzandu-se. Pentru el, nu exista diferente intre a se juca si a invata. Copilul invata prin manevrarea obiectelor sau ideilor pe care vrea sa le cunoasca. Din acest motiv, el are nevoie si doreste sa fie activ. Inteligenta se construieste plecand de la coordonarea si de la repetarea acestor actiuni, fizice sau mentale.
Prin joc, copilul invata, de asemenea, sa se concentreze, sa- isi respecte partenerul de joaca, sa construiasca, sa isi dezvolte si sa isi structureze imaginatia. Parintii sunt cei care trebuie sa creeze o ambianta specifica pentru joaca, sa-i favorizeze copilului posibilitatea de a experimenta si sa petreaca impreuna cu el cat mai mult timp posibil.
Toti copiii au o pofta nebuna de a se juca si de a invata, dar le place mai ales sa fie cu adultii. Ceea ce copilul isi doreste cel mai mult este ca parintele sa fie interesat de el si sa-i acorde timpul si afectiunea sa. Ii veti transmite afectiunea pe care i-o purtati doar daca va veti juca cu copilul dumneavoastra. El progreseaza si invata, in masura in care i se intretine motivatia. Ori, motivatia copilului va fi mult mai puternica daca veti sti sa fiti exigenti cu el si daca nu uitati sa-l complimentati atunci cand este cazul. Aceasta inseamna ca trebuie sa-i propuneti copilului activitati pe care le poate face, pe care le simte la indemana.
Daca nu, il veti pune intr-o situatie riscanta, chiar de esec si veti obtine rezultatul invers celui pe care il asteptati: copilul se interiorizeaza, isi pierde increderea in el si nu mai vrea sa se joace cu dumneavoastra. Daca se afla in situatia de reusita, este bine sa-l felicitati, sa fiti mandri de el, aceasta relansand intr-adevar motivatia sa si dorinta de a face mai mult.
                 Intr-un studiu referitor la comportamentul parintilor ai caror copii au devenit, mai tarziu, sclipitori, intr-un domeniu sau altul, s-au observat punctele comune legate de educatia copiilor lor. Copiii erau de timpuriu intr-un mediu suficient de instarit incat sa le permita, in timpul liber, dezvoltarea propriilor capacitati, dar si explorarea mediului inconjurator. Parintii lor stiau ca orice proces de invatare trebuie sa treaca prin joc si placere. Isi incurajau cu ardoare copiii, ei insisi dovedindu-se indivizi curiosi si motivati. Acestia permiteau copilului sa-si aleaga singur propriile centre de interes si dadeau dovada de o mare deschidere de spirit. Aceasta crea in jurul copilului o ambianta familiala atat stimulativa, cat si respectuasa si plina de afectiune.
Prin joc, oferiti copilului mai multe sanse pe plan intelectual, dar si multe alte avantaje. Dezvoltarea planului afectiv este fundamentala. Sa te simti cu adevarat implicat in acest proces si sa-ti joci rolul cum se cuvine este modul in care se pot crea legaturi mai stranse si mai afectuoase. Inseamna sa va implicati mai mult. Pe langa joaca si stimurarea pe care le permit, jocurile ofera posibilitatea de a cunoaste mai bine copilul. Veti cunoaste mai bine gusturile sale, bucuriile sale, punctele sale tari, ceea ce va va permite sa-l cresteti intr-un sentiment de siguranta si de tandrete, care ii sunt indispensabile.

In concluzie, iata valentele formative ale jocului:
a)Dezvoltare psihosociala, inclusiv:

deprinderi de comunicare (schimb de informatii);
deprinderi de colaborare (cerere si oferire de ajutor);
relationare emotionala si fizica;
auto si inter-cunoastere;
intelegerea si acceptarea normativitatii de grup;
afirmare sociala, competitivitate;
deprinderi de prevenire si management al conflictelor (asertivitate, recurgerea corecta la medierea unei persoane cu autoritate atunci si numai atunci cand este necesar etc.).

b)Dezvoltare cognitiva, inclusiv:

imbogatirea cunostintelor din diferite domenii;
dezvoltarea unor functii si capacitati psihice (atentie, memorie, perspicacitate etc.)
dezvoltarea capacitatii de rezolvare de probleme (conceptualizarea problemei, gandire logica, algoritmica, gandire divergenta etc.);
dezvoltarea creativitatii.

c)Dezvoltare emotionala, inclusiv:

ameliorarea increderii in sine;
cresterea tolerantei la frustrare;
stabilizarea sentimentului de a fi valorizat, iubit si acceptat
dezvoltarea expresivitatii emotionale;
dezvoltarea empatiei.

d)Dezvoltare psihofizica, inclusiv:

dezvoltare de deprinderi si abilitati practice;
motricitate;
dezvoltare fizica generala.

e)Dezvoltare morala, inclusiv insusirea unor atitudini si valori ca: responsabilitate, sinceritate, corectitudine, spirit de fair-play etc.

■ Amuzati-va si simtiti-va bine! in fond, asta inseamna sa te joci! Daca dumneavoastra va face placere jocul, lasati acest lucru sa se vada si copiii vor simti la fel.
■ Asigurati-va permanent ca ceea ce comunicati copiilor este si receptionat de catre acestia. In acest sens, pe de o parte descrieti jocurile cat mai simplu si clar, recurgand aproape intotdeauna si la o demonstratie. Pe de alta parte, mentineti atentia copiilor focalizata asupra dumneavoastra prin umor, limbaj corporal, contact vizual, tonul vocii, comunicare interactiva. De asemenea, asigurati-va ca toti copiii pot auzi ceea ce spuneti.
■ Fiti receptivi la starile si atitudinile copiilor: obositi, foarte entuziasmati, plictisiti, nerabdatori, dornici sa faca miscare etc.
■ Fiti flexibili, in majoritatea cazurilor vor fi necesare unele modificari mai mici sau mai mari in desfasurarea jocului. Poate fi nevoie sa adaptati continutul jocurilor, gradul lor de dificultate, durata acestora, spatiul de joc, materialele folosite, propria atitudine...
■ Incurajati interactiunile dintre copii, asumarea initiativei/ responsabilitatii de catre acestia, dezvoltarea increderii in sine si ceilalti, exprimarea de sine.
■ Pe tot parcursul activitatii, toti copiii trebuie sa simta ca ceea ce se intampla este corect (atentie la alegerea rolurilor pentru diversele jocuri, la alcatuirea echipelor, la intreruperea unui joc, la explicatiile date la obiectiile copiilor etc.) si cu sens, cu o finalitate clara (daca nu doriti sa dezvaluiti de la inceput care e finalitatea unui joc sau unei actiuni, spuneti cel putin ca este o surpriza...) .

* sursa: Revista Psychologies, autor Petre Croitoru

Omul iedera sau personalitatea dependenta

2010-06-20T10:16:00.000-07:00

Nu putem trai intr-o independenta desavarsita fata de semenii nostri. Dar cand dependenta depaseste limitele rezonabile, cand ne diminueaza autonomia si tinde sa-i sufoce pe cei de langa noi, se pare ca suntem nefericitii posesori ai unei personalitati, in cel mai bun caz, dizarmonice, in cel mai rau, disfunctionale.

Cum recunoastem o personalitate dependenta

La prima vedere, poate sa fie o persoana foarte sociabila, hipersociabila, prietenul tuturor, gata sa sara in ajutor, gata chiar sa sacrifice ceva din interesul si confortul propriu pentru binele celorlalti.
Este conciliant, vesnic de acord cu toata lumea. Daca in prezenta lui se exprima doua pareri contrare, fie tace si zambeste, asteptand sa vada care punct de vedere iese invingator, fie gaseste o opinie de mijloc care sa le impace pe amandoua si sa le faca in egala masura acceptabile.
Este prietena care nu se duce singura la shopping si este gata sa-si cumpere o rochie care-i place mai putin numai pentru ca asa este sfatuita.
Este colegul care prefera sa lucreze intr-o echipa in care sa fie mereu vioara a doua.
Dependentul are nevoie de acceptare. Face compromisuri pentru a se simti integrat intr-un grup, chiar daca valorile acestuia nu sunt in intregime comune cu ale sale. Se lasa dus de val, uneori chiar in directii periculoase.
Dependentul are nevoie permanenta de aprobare. Nu are incredere in propria judecata si nici in posibilitatea ca ceilalti sa-i accepte punctul de vedere diferit de al lor.
Dependentul nu are incredere in sine. Prefera sa lase altcuiva decizia, chiar in probleme care-l privesc exclusiv.

Sursele de suferinta ale personalitatii dependente

Critica, dezaprobarea.
Singuratatea.
Despartirile.

Cazuri celebre de dependenta

Sancho Panza este constient de mediocritatea sa. El are nevoie de Don Quijote pentru a-si justifica existenta prin slujirea unui erou care intruneste calitatile pe care el insusi simte ca nu le poseda: cavalerism, curaj, noblete, inteligenta, farmec.
Leporello este gata sa-si puna pielea la bataie pentru a-i inlesni lui Don Juan aventurile la care el insusi nu spera. Povesteste despre acestea cu incantare, cu uimire, mandru de a fi valetul unui barbat atat de seducator.
Doctorul Watson este un fin observator, un valoros depozitar al unor informatii stiintifice si al unei logici fara cusur. Dar are nevoie de Sherlock Holmes ca sa-i valorifice cunostintele si observatiile, cu al sau de-a dreptul arogant: “Elementary, doctor Watson!”. Dr. Watson, pur si simplu, nu detine o asemenea replica stralucita.
Obelix a cazut in cazanul cu potiune si atat. N-are niciun merit pentru supranaturala sa forta fizica. Trebuie, asadar, sa o puna in slujba intelepciunii reprezentate de Asterix.

Fazele dependentei

Exista o prima faza de atasare fata de una sau mai multe persoane. Se straduieste sa fie acceptat.
Faza urmatoare este cea in care dependenta s-a instalat. S-a asigurat de acceptarea celorlalti si le-a incredintat tacit rolul de a decide in locul lui. Pare sa fie o faza de echilibru, convenabila.
Faza a treia se caracterizeaza prin vulnerabilitate. Subiectul devine constient de starea lui de dependenta si se teme de consecintele unei rupturi, de situatiile in care trebuie sa se descurce pe cont propriu.

Originile dependentei

Chiar daca tendinta spre atasare si dependenta este fireasca, specifica fiintelor vii care traiesc in colectivitate, exarcerbarea acestor trasaturi la unele persoane provine, cel mai probabil, din comportamentul parental, din anumite atitudini educative sau din evenbimente de viata.
Doua tipuri de atitudini parentale pot facilita aparitia unor trasaturi de personalitate dependenta:
- Parintii sovaielnici, care nu isi asigura intr-o masura suficienta copilul de afectiunea si interesul lor, pot induce copilului tendinta de a-si intensifica mereu eforturile si de a se agata cu disperare de ei.
- Paintii supraprotectori care transmit copilului mesajul alarmant ca sunt vulnerabili, ca lumea e plina de pericole, ca este greu de supravietuit si ca numai protectia cuiva puternic poate sa-i scoata cu bine la capat.
Evenimentele de viata pot fi diverse dar avand un numitor comun: lipsa de sprijin, indeosebi afectiv. Abandonul sau separarea indelungata de unul sau ambii parinti vor face ca viitorul adult sa tina cu orice pret la relatiile sale, sa nu suporte gandul despartirii.

Inconvenientele unei personalitati dependente

O persoana excesiv de dependenta este o povara pentru cei din jur. Prezenti in preajma in imprejurari mai mult sau mai putin potrivite, sacaitori, insistenti, ne silesc sa ne impartim cu ei spatiul, timpul si oxigenul, uneori, in cote inechitabile. Ne culpabilizeaza pentru orice moment in care pare ca-i neglijam si, la urma urmei, pentru momentele de libertate pe care ni le permitem.
Dar cel mai mult au de suferit ei insisi. Pe de o parte, omul cu personalitate dependenta nu are incredere in judecata si in fortele proprii, in propria sa valoare. Este mereu in umbra, mereu antrenat in activitati care ii convin sau nu, ceea ce il poate duce pe cai periculoase. Compromisurile pe care le fac pentru a se simti acceptati si sustinuti sunt, uneori, disproportionate cu beneficiul.
Pe de alta parte, este mereu in alerta, speriat in imprejurarile in care trebuie sa ia singur o minima decizie, terifiat de perspectiva de a fi parasit de X sau Y.
Terapeutii de familie au constatat deseori ca acesta este cazul femeilor care suporta abuzuri fizice si psihice din partea sotilor si nu au curaj sa-si puna macar problema despartirii.
Consecinta finala este ca aceste persoane devin, in mod obiectiv, dependente, pierzandu-si in timp abilitatea de a lua decizii si de a trai pe propriile picioare.
In practica psihoterapeutica si in cea psihiatrica s-a constatat adesea ca, la baza depresiei, anxietatii, agorafobiei dar si, aparent paradoxal, a comportamentului histrionic sau evitant stau trasaturi ale unei personalitati dependente.

Cum sa ne purtam cu personalitatile dependente

Recomandabil:

Sa li se aprecieze reusitele si sa fie relativizate esecurile. Important este sa aiba incredere in fortele proprii si sa inteleaga ca este omeneste sa gresesti iar gresela nu se soldeaza intotdeauna cu o catastrofa. De cele mai multe ori, se poate repara.
Daca va cere sfatul, inainte de a i-l da, chestionati-l cu privire la punctul lui de vedere. Trebuie sa inceteze sa se mai conformeze in mod automat parerii altuia. Sa se deprinda cu analiza, cu gandirea, cu o pozitie proprie si cu asumarea treptata a raspunderii.
Vorbiti-i de indoielile si dificultatile proprii; nu ezitati sa-i cereti sfatul intr-o problema in care este competent. Stimulati-l sa vorbeasca si ascultati-l cu atentie. Nu-i cereti sa renunte la punctul sau de vedere fara dezbatere, fara negociere.
Incurajati-i sa aiba activitati si responsabilitati individuale. Explicati-le ca va este mai util sa faca un anumit lucru singuri decat sa va blocati amandoi in aceeasi activitate. Totodata, explicati-le cand va aflati intr-o imprejurare in care este mai bine sa va lase sa actionati independent, fara ca asta sa insemne respingere.

Nerecomandabil:

Sa luati in locul lor deciziile. Nici pe cele care ii privesc exclusiv dar nici pe cele de interes comun, care intra in competenta lor. Nu le sariti in ajutor la cel mai mic impas. Lasati-i sa analizeze, sa caute singuri solutia. Vor fi foarte incantati cand vor reusi. S-ar putea sa le placa si sa vrea sa repete experienta.
Sa le criticati fatis initiativele, chiar daca nu sunt bune. Gasiti o cale de a valorifica in alt context ideea pe care a avut-o, ca sa-i nu-i anulati orice valoare. Desigur, nu trebuie sa mergeti pe mana lor spre esec numai ca sa le dati incredere in propriile initiative.
Sa le abandonati brusc. Povestea cu lansatul brusc la apa si inotul instinctiv e valabila la alte specii, nu la om. “Omul trebuie sa invete totul, de la a vorbi pana la a muri”, spunea Gustave
Flaubert. Asadar nu-l lasati pe cel care, pana ieri, nu facea un pas de capul lui sa se trezeasca astazi singur cu toate responsabilitatile pe cap. N-o sa v-o ierte, iar in cazurile mai grave, n-o sa v-o iertati voi insiva.
Sa le ingaduiti sa va recompenseze toleranta: sa va faca mici cadouri, servicii, sa-si asume obligatiile neplacute de care voi vreti sa scapati. Este imoral. Nu merita nici macar sa discutam.
Sa le lasati sa va invadeze. Trebuie sa inteleaga ca este o problema de demnitate sa pastreze distanta cuvenita si sa va lase sa respirati. Totul este sa i-o explicati cu calm si diplomatie.

* sursa: "Cum sa ne purtam cu personalitatile dificile"-François Lelord si Cristoph André

Tabara de hipnoza 2010

2010-06-18T15:00:00.000-07:00

27 iulie - 1 august 2010

Curs de formare profesionala continua

Numar ore de formare: 30

Tematica: Mindfulness in hipnoza

Locatia: Anul acesta tabara de hipnoza va avea loc intr-o pensiune, situata la 100m de malul lacului Surduc.

Lacul Surduc este situat in judetul Timis, in partea de sud-est a muntilor Poiana Rusca, intr-o zona cu potential turistic bogat, la aproximativ 100 de km de Timisoara si la 30 km de Lugoj. Este cel mai mare lac din judetul Timis.

Exista un baraj (cel mai ingust baraj din Romania, raportat la volumul de apa detinut), construit inca din 1972, de unde se poate admira imensitatea lacului, alaturi de imprejurimile minunate pentru vanatoare, agrement, sau pescuit.

Lacul Surduc este unul dintre principalele puncte de atractie turistice, pentru cei ce doresc o relaxare, o delectare, pentru cei care doresc sa inoate, pentru sporturi nautice, pentru pescuit sau pentru plaja in timpul verii.

Organizatori: Asociatia Romana de Hipnoza Clinica, Relaxare si Psihoterapie Ericksoniana in colaborare cu Centrul de Formare Profesionala si Evolutie Personala Sistem Psi.

Formatori: Jeno Laszlo Vargha, Krisztina Gabriella Szabo

Numar locuri de cazare: aproximativ 25 - mai sunt locuri si la cabanele din apropiere

Investitie: cazare ( 5 nopti x 20 lei/noapte) = 100 lei

masa (6 zile x 40) = 240lei

curs formare = 180euro

Total taxa de participare: 1096 lei

Date despre formatori:

Jeno Laszlo Vargha, psihoterapeut formator si supervizor hipnoza clinica, relaxare si psihoterapie Ericksoniana, vicepresedintele Asociatiei Romane de Hipnoza Clinica, Relaxare si Psihoterapie Ericksoniana

Krisztina Gabriella Szabo, psihoterapeut formator si supervizor hipnoza clinica, relaxare si psihoterapie Ericksoniana

Cine poate participa : absolventi de psihologie sau studenti in an terminal la psihologie, psihologi aflati in formarea de hipnoza clinica si terapie ericksoniana .

Cazare si masa : 5 nopti de cazare si 6 zile cu 3 mese/zi ( mic dejun, pranz, cina)

Pentru a va garanta inscrierea va rugam rezervati-va locurile din timp, achitand un avand de 250 lei pana la data de 27 iunie 2010,
iar diferenta de 846 lei, pana la data de 13 iulie 2010.

Inscrieri si informatii: Centrul Sistem Psi

tel: 0788.76.30.30 E-mail: office@sistempsi.ro

E.S.P.E.R.E

2010-06-14T01:30:00.000-07:00

Invatam nespus de multe lucruri in viata: matematica, limbi straine, astronomie… Nu invatam insa sa comunicam, sa ne afirmam fara violenta, sa exprimam ceea ce simtim.

ESPERE© s-a nascut din marea nevoie de comunicare care exista in societate si a carei lipsa naste violenta psihica si fizica.
ESPERE© este o pedagogie a comunicarii creata de catre psihosociologul Jacques Salomé acum mai bine de 30 de ani. Sensul pe care il da Jacques Salomé, creatorul metodei de comunicare ESPERE©, verbului „a comunica” este „a pune in comun”. Din aceasta perspectiva, ESPERE© ne ajuta sa ne asumam rolul de a fi co-autorii responsabili ai relatiilor noastre.

ESPERE© este util celor care sunt interesati de dezvoltarea lor personala, de a schimba relatia lor cu trecutul pentru a se putea bucura de prezent si a proiecta viitorul.

Centrul de Dezvoltare Personala Amaneser este unicul organizator in Romania al Programului de Formare pentru Formatori si Practicieni in metoda de comunicare ESPERE© cu sprijinul Institului ESPERE© de la Paris, garantul metodei. Invitam companiile si persoanele care primesc oferte de instruire folosind metoda ESPERE© sa verifice la centrul nostru nivelul de certificare al moderatorilor.

Cum te ajuta consultatiile individuale, training-urile si grupurile de dezvoltare personala in care se foloseste metoda de comunicare ESPERE©?

•Vei putea deprinde un mod de comunicare fara violenta, constient, autentic, responsabil

•Vei deprinde instrumentele de baza pentru a putea sa imbunatatesti si cultivi comunicarea in cele 7 relatii esentiale din viata ta:

- relatia cu tine insuti

- relatia adult-copil

- relatiile profesionale

- relatia de cuplu

- relatiile scolare

- relatia cu mediul inconjurator

-relatia cu divinitatea

•Te vei putea confrunta constructiv cu propriile dificultati relationale

•Vei fi acompaniat sa gasesti noi perspective/ solutionari la dificultatile personale

Tratat de psihotraumatologie

2010-06-14T01:12:00.000-07:00

Psihotraumatologia studiaza cauzele si efectele traumelor psihice, axandu-se atat pe preventie cat si pe reabilitare si terapie. Gottfried Fischer si Peter Riedesser pornesc de la prezentarea unei istorii a noului domeniu, cercetarea, teoria si practica ce stau la baza lui, prezinta trauma psihica in calitate de categorie etiologica si abordeaza fenomenologia situatiei traumatice. Apoi, autorii descriu cercetarile consecintelor traumei, tipologia situatiilor traumatice si strategii de cercetare a psihotraumatologiei.

In capitolul de "Terapia traumei" sunt prezentate procesele de aparare social-psihologice in cercetarea si terapia traumatizarii psihice, interventiile de criza, reguli, principii si procedee comportamentele ale noii terapii.

Psihotraumatologia este o ramura recenta a psihologiei, reunind cercetari, teorii si rezultate practice din diverse discipline care studiau anterior trauma psihica din diverse puncte de vedere, precum neurologia, psihologia clinica, psihosociologia, terapia psihodinamica si cognitiv-comportamentala etc. Din ele isi trage terapia traumei metodele, aplicandu-le diferentiat in functie de cazuistica provocata de situatiile traumatice – holocaustul, tortura, exilul, abuzul sexual al copiilor, violul, criminalitatea violenta, somajul si boala.

Prof. Dr. Gottfried Fischer este director al Institutului de Psihologie Clinica si Psihoterapie al Universitatii din Koln. Gottfried Fischer este considerat intemeietorul psihotraumatologiei in Germania. Gottfried Fischer a dezvoltat o noua metoda de tratament a tulburarilor psihice, numita Psychodynamic-dialectic Psychotherapy (PdP). Metoda incorporeaza elemente ale terapiei behavioriste cu o conceptie psihodinamica a cazurilor. Terapia psihodimanica multidimensionala a traumei (Multidimensional Psychodynamic Trauma Therapy - MPTT) este folosita pentru etiologia psihotraumatica. Utilizand aceasta metoda, sustine autorul ei, maximum 10 sedinte de terapie sunt suficiente pentru a trata cu succes clientii care prezinta riscul de a suferi de tulburari traumatice de lunga durata.

Prof. Dr. Peter Riedesser a fost director al Clinicii Universitare de Psihiatria Copilului si Adolescentului din Hamburg - Eppendorf.

Cand parintii se despart...

2010-06-14T00:56:00.000-07:00

"Când părinţii pleacă, dacă spaţiul nu mai este acelaşi, copilul nu se mai regăseşte nici chiar în corpul lui, adică în reperele lui spaţiale şi temporale, pentru că unele depind de celelalte. Dimpotrivă, dacă, atunci când cuplul se desface, copilul poate rămâne în spaţiul unde părinţii au fost împreună, există o mediere şi travaliul divorţului decurge mult mai bine pentru el. Dacă nu, deoarece corpul lui s-a identificat cu casa în care trăieşte, când casa este pentru el distrusă, datorită absenţei unui părinte sau dislocării cuplului, sau când el însuşi trebuie s-o părăsească, copilul va cunoaşte două niveluri de destructurare: nivelul spaţial, care se răsfrânge asupra corpului; nivelul afectivităţii, răsfrânt în sentimente disociate.
[...]
Când e foarte mic, copilul nu poate face cu adevărat travaliul afectiv de a pricepe divorţul, decât dacă rămâne în acelaşi spaţiu. Aşa că, dacă părinţii pot proceda astfel, cel mai bine ar fi ca apartamentul să le rămână copiilor şi ca părinţii înşişi să vină alternativ să-şi îndeplinească aici "datoriile de părinte". Locul de domiciliu obişnuit al copiilor ar trebui să fie acela unde au trăit împreună cu cei doi părinţi şi unde vor rămâne cu un singur părinte.
Lucru valabil nu doar pentru casă, dar şi pentru şcoală, când este vorba de copii de la şapte-opt ani în sus. Este contraindicat ca, datorită unui divorţ, un copil să fie constrâns să-şi părăsească şcoala pentru a merge la altă şcoală. Putem fi siguri că se va alege cu doi ani de întârziere şcolară; nu se va mai duce la şcoală pentru că este prea divizat."
* * *
Una dintre cărţile "cele mai practice" scrise de Françoise Dolto, Când părinţii se despart se adresează nu numai părinţilor şi copiilor, ci şi juriştilor care decid asupra divorţului. Ideea asupra căreia autoarea insistă constant este că trebuie să comunicăm copiilor adevărul, în forme adecvate, minciunile de tipul "tata (mama) este plecat(ă) într-o călătorie" conducând mai târziu la efecte nefaste.

Anii magici ai copilariei

2010-06-14T00:49:00.000-07:00

O carte care ajunge la a 50-a ediţie, cum este cartea de faţă, devine clasică şi nu mai este afectată de trecerea timpului. Încă de la prima ediţie, descrierea şi explicarea primilor ani din viaţa copilului, împreună cu recomandările pentru părinţi, medici şi educatori, au reţinut atenţia celor interesaţi. Pentru copilul mic, lumea poate fi foarte interesantă, dar şi instabilă sau înspăimântătoare. Autoarea reuşeşte să-l familiarizeze pe cititor cu mintea copilului, arătându-i cum se confruntă cu lumea şi cum învaţă să-i facă faţă.
«Un expert cu darul de a descrie cum se maturizează copiii de la naştere până la vârsta de şase ani… prezintă teoriile şi faptele legate de alimentaţie, vorbire, educaţie sexuală, fantezie, autocontrol, spaimă şi alte subiecte, folosind termenii practici ai vieţii de zi cu zi.»
Parents Magazine

«Volumul Anii magici este de departe cea mai bună descriere a acestei perioade de dezvoltare de la începutul vieţii.»
Mental Health Bulletin

Selma H. Fraiberg a fost profesor la Facultatea de Medicină din Michigan, psihoterapeut şi psihanalist de copii.

Cuprins
Introducere de T. Berry Brazelton
Prefaţă

PARTEA I: INTRODUCERE
Totul despre vrăjitoare, căpcăuni, tigri şi sănătatea mentală
Fabulă
Ce este sănătatea mentală?
Ce este anxietatea?
În primul rând: un protector uman împotriva pericolului
Eul se apără de pericol
„Tigrul care râde"
Copilul mic, om de ştiinţă
Imaginaţia, intelectul şi sănătatea mentală

PARTEA A II-A: PRIMELE OPTSPREZECE LUNI
Nu mai picoti şi fii atent
Nou-născutul
De ce zâmbeşte copilul?
Lumea ca un puzzle
Despre a deveni o persoană
Cazul obiectului care dispare
Deplasarea şi perspectivele
Locomoţia şi sinele solitar
Sosesc misionarii
La optsprezece luni
Civilizarea şi nemulţumirile ei
La ce e bună teoria?
Programul de hrănire şi teoriile legate de acesta
Tulburări legate de anxietatea de separare.
Activitatea aduce cu sine şi probleme
Introducere în educaţia sfincteriană
Câteva tulburări legate de educaţia sfincteriană
Prevenirea tulburărilor prin detectarea lor din timp

PARTEA A III-A: OPTSPREZECE LUNI, PÂNĂ LA TREI ANI
În Brobdingnag
Magicianul
Abracadabra
Călătorie în Brobdingnag
Magia şi ştiinţa
„Eu"
Educaţia în spiritul realităţii
Formarea conştiinţei
Punctele slabe ale sistemului de control
Să-l ajutăm pe copil să-şi depăşească spaimele

PARTEA A IV-A: DE LA TREI LA ŞASE ANI
O schimbare în centrul universului
Către vârsta raţiunii
Oameni şi şoareci
„Cine sunt eu?" „De unde vin?"
Despre Complexul Oedip
Educaţia pentru iubire
Semnificaţia educaţiei sexuale
Dilema părinţilor
Până unde ar trebui să satisfacem curiozitatea copilului
Despre transmiterea informaţiilor referitoare la sex
Rolul educativ al părinţilor în etapa oedipiană
Identificarea
Despre a fi fată
Despre a fi băiat
Formarea conştiinţei
Zorii conştiinţei
Disciplina
Oprimat
Psihologia pedepsei
Dobândirea valorilor morale
Dreptul de a simţi

PARTEA A V-A: CONCLUZII
Spre viitor
Tot felul de destine
Lecţii din laboratoarele erorilor şi dezastrelor umane
Lecţii dintr-o instituţie model
Ne putem asigura împotriva nevrozei?

Ghid psihologic pentru sarcina si maternitate

2010-06-14T00:41:00.000-07:00

Corinne Antoine, psiholog clinician si psihoterapeut, subliniaza faptul ca, desi maternitatea e o stare naturala, exista femei la care totul devine complicat. Multe evenimente pot bloca, constient sau inconstient, accesul la maternitate: copilaria, legaturile de familie, relatia cu propria mama.

Cuprins:
Introducere
Traiectoria unei vieţi

Capitolul I
Sarcina aduce cu sine o schimbare profundă
Dorinţa de a avea un copil
Fătul
Nașterea
Venirea pe lume a unui copil
Nou-născutul
Baby bluesul
Cum devenim părinţi
Constituirea familiei

Capitolul II
Sarcinile cu probleme
Sarcinile la adolescenţă
Sarcinile tardive
Sarcina și toxicomaniile
Negarea sarcinii
Depresia post-partum
Simptomele depresiei post-partum
Depresia tatălui
Întreruperea voluntară a sarcinii
Întreruperea medicală a sarcinii (IMS)
Doliul perinatal

Capitolul III
Aspecte teoretice
Sigmund Freud și sexualitatea infantilă
John Bowlby și teoriile atașamentului
Serge Lebovici: „Copilul creează mama…"
Donald Winnicott: „Nu există bebeluș fără mamă"
Monique Bydlowski: filiaţie și transparenţă

Capitolul IV
Maternitate, terapii și tratamente
Psihologul în maternitate
Abordarea familială sistemică
Hipnoza în domeniul perinatalităţii

Exista zile in care...

2010-06-14T00:32:00.000-07:00

Exista zile in care nu te simti bine, te simti morocanos, singur, si extenuat.
Zile in care te simti mic si nesemnificativ, sau frustrat si ingrijorat, cand nimic parca nu este la indemana.
Sa te apuci de ceva pare imposibil.
Parca iti vine sa izbucnesti in lacrimi in orice moment.
in cele din urma, iti dai seama ca treci prin viata fara nici un scop.
Nu stii cat timp mai poti rezista.
Te vei trezi intr-o dimineata si vei observa ca ti-au aparut niste riduri noi, te-ai ingrasat putin, sau ti-a iesit un cos urat pe fata.
Poate vei fi concediat, parasit, sau te vei face de ras in public, sau ti se va da o porecla cu subinteles.
La serviciu, seful tau se ia de tine, si toata lumea din birou te innebuneste.
S-ar putea sa te doara capul, sau spatele, sau dintii, sau sa ai buzele uscate.
Oricare ar fi motivul, esti convins ca acolo sus, cineva nu te mai iubeste…

Te vei intreba: Ce sa fac, ce sa fac?
Pai, daca esti ca majoritatea oamenilor, te vei ascunde in spatele unei sperante nesigure ca totul se va rezolva de la sine.
Apoi iti vei petrece restul vietii uitandu-te peste umar si asteptandu-te ca totul sa mearga rau din nou…
Dar asta este o nebunie pentru ca esti tanar doar o singura data in viata, si nu esti niciodata batran de 2 ori…
Cine stie ce lucruri fantastice se ascund chiar dupa colt?!
Pentru ca, pana la urma, lumea este plina de surprize extraordinare, Lucruri pe care nici nu ti le poti imagina acum.

Exista miresme delicioase, si gustari strasnice.
Cine stie? Poate vei deveni foarte bogat, sau poate un superstar.
Suna bine, nu-i asa?
Exista jocuri, sporturi, si karaoke, si dansuri.
Dar cel mai important: exista dragoste, soapte, si imbratisari.

Deci cum poti gasi acea stare de multumire si liniste?
in primul rand nu te mai da la o parte din fata problemelor. infrunta-le!
incearca sa meditezi daca poti, sau du-te la o plimbare.
incearca sa vezi lucrurile dintr-o alta perspectiva.
Fii mandru de cine esti, dar nu-ti pierde niciodata abilitatea de a rade de tine insuti.
Traieste fiecare zi din viata ca si cand ar fi ultima.
Nu-ti fie frica sa musti mai mult decat poti sa mesteci.
Asuma-ti riscuri.
Nu te da inapoi de la nimic!
Pentru ca, pana la urma, nu asta inseamna sa traiesti?
Iti doresc sa fii ambitios si disciplinat in tot ceea ce faci!

Cum sa ne relaxam...

2010-06-11T02:23:00.000-07:00

Iti propun o sesiune de relaxare...

cauta un loc linistit (fara surse de distragere a atentiei) si aseaza-te intr-o pozitie comoda pentru tine
inspira si expira profund, de cateva ori, pentru a elibera tensiunea
da drumul la muzica si asculta
lasa mintea sa calatoreasca
opreste-te asupra imaginilor frumoase pe care mintea le desfasoara "in fata ta"
cauta in ele puncte de reper, pe care mai tarziu le poti folosi ca resurse
acorda-ti timp suficient pentru a te incarca cu energie pozitiva
bucura-te de noua ta stare

Revino asupra acestor pasi ori de cate ori simti ca esti stresat, tensionat, daca vrei sa ai un somn linistit sau sa iti incepi dimineata cu o stare de bine.

Te astept cu drag sa imi impartasesti experientele tale legate de relaxare!

Plansul lui Nietzsche

2010-06-09T10:57:00.000-07:00

Irvin D. Yalom s-a nascut in 1931, in Washington, intr-o familie de emigranti rusi. Desi fascinat de literatura si de avatarurile naturii umane, alege o cariera medicala, la presiunile familiei, singura concesie pe care o face vocatiei sale umaniste fiind specializarea in psihiatrie. Devine un eminent psihoterapeut, publicand numeroase lucrari de specialitate. Debutul sau ca prozator, in 1990, cu romanul Plansul lui Nietzsche suscita entuziasmul publicului si al criticii.

Friedrich Nietzsche, filozoful care a marcat Europa moderna, un medic tanar numit Sigmund Freud, Joseph Breuer, mentorul lui Freud si unul dintre intemeietorii psihoterapiei, si Lou Andreas-Salomé, muza capricioasa a lui Nietzsche, sunt protagonistii acestui roman indraznet, impletind adevarul istoric si fictiunea in atmosfera Vienei fin de siecle.

"- Asta-i partea cea mai proasta! Viata este un examen fara nici un raspun corect. Daca ar fi s-o iau de la capat, cred ca as face acelasi lucru, aceleasi greseli. Deunazi ma gandeam la un subiect bun pentru un roman. De-as putea scrie! Imagineaza-ti: un barbat de varsta mijlocie, care a dus o viata nesatisfacatoare, este abordat de un duh ce ii ofera sansa de a-si retrai viata, avand posibilitatea de a-si aminti complet viata anterioara. Bineinteles, acesta accepta fara sa pregete. Dar, spre uimirea si oroarea lui, se trezeste ducand o viata identica – facand aceleasi alegeri, aceleasi greseli, crezand in aceleasi false idealuri si aceiasi zei."

Tabara de optimizare personala “Scoala Vrajitorilor”

2010-06-08T12:23:00.000-07:00

16-21 august 2010

Atunci cand ne aflam in impas ne-am dori cu totii o bagheta magica pe care sa o folosim pentru a indrepta lucrurile. Cum ar fi sa detii o astfel de bagheta magica?

De cele mai multe ori uitam ca bagheta magica de care avem nevoie se afla in interiorul nostru si ca tot ce trebuie sa facem este sa ne accesam resursele personale pentru a folosi magia. “Scoala Vrajitorilor” este un program de optimizare personala in care putem invata cum sa accesam si sa folosim capacitatile noastre latente, acea “parte dormanta a creierului” care ne poate deschide calea spre cunoastere si succes.

Cine poate participa? Studenti si absolventi de psihologie, medicina, asistenta sociala si persoane intersate de dezvoltarea personala.

Unde? La Ighiu, in judetul Alba, intr-o oaza de liniste si verdeata.

Tematica: Se va lucra cu tehnici electice, pe principii integrative, atat la nivel teoretic si in special prin aplicatii practice, incluzand tehnici de creativitate, expresie artistica, imagerie ghidata, utilizarea ritualurilor, tehnici de gestionare a timpului, etc.

www.psihoterapia. eu

Organizator – Centrul Psiho Blue Timisoara

Informatii la: aurora.ardelean@ gmail.com sau cabinet@psihoterapi a.eu

Telefon: 0729.715.384

Creionul ... de, Paulo Coelho

2010-06-08T12:07:00.000-07:00

Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.

Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii. Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.

Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

Spune-mi ce dai ca sa-ti spun ce primesti....

2010-06-08T12:00:00.001-07:00

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo!
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?

- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.

Jaques Salome

2010-06-07T08:42:00.000-07:00

“Visul meu secret, privind omul, este ca fiecare copil, fiecare femeie si fiecare barbat care traieste pe aceasta planeta sa se poata într-o zi informa despre comunicarea relationala. Sa le oferim regulile de igiena relationala pentru a putea sa utilizeze limbajele noastre diferite, pentru a pune în comun resursele noastre, pentru a administra mai bine tendintele noastre catre violenta si dominare. Nu-mi doresc o uniformizare a limbajelor, o conceptie unica orientata catre frumos, bun si bine, ci îmi doresc sa existe puncte minime de acord în jurul unor repere comune pentru a pune în comun ceea ce este mai bun în fiecare. Va exista poate într-o zi în scoli, în familie un studiu al relatiilor umane ca materie principala. Si dorinta mea, dincolo de vis, este sa oprim maltratarea vietii. Ca fiecare sa considere viata ca o entitate benefica, care ar trebui sa fie onorata, respectata, hranita, amplificata si prelungita dincolo de noi. Imi doresc o demistificare a miturilor si credintelor în zei sau entitati benefice care ne-au ajutat sau ne ajuta. Imi doresc sa depasim viziunea unei culturi mesianice în care traim de milenii, pentru a accede la autonomia plenitudinii noastre umane. Pentru a nu ne mai refugia în asteptari si expectante venind din exterior, ci sa înfruntam riscurile unei responsabilizari asumate din plin. Imi doresc sa mergem dincolo de constientizare, catre angajamente care sa vizeze cresterea farâmii de viata care a fost depusa în noi momentul conceperii si asta pentru ca fiecare sa poata transmite mai multa viata decât a primit.” - J.Salome

Povestiri de psihoterapie romaneasca

2010-06-07T08:32:00.000-07:00

"Succesul în psihoterapie depinde de o relaţie bazată pe căldura, empatie şi acceptare". IRVIN D. YALOM

"Publicarea pentru prima dată în cultura română a unui volum cu prezentări de cazuri inedite scrise de reprezentanţi ai unor orientări diferite exprimă preocuparea Editurii Trei de a susţine continuu şi energic dezvoltarea psihoterapiei autohtone.
Îmbucurătoare mi se pare disponibilitatea liderilor unor şcoli de psihoterapie, care trec drept ireductibil opuse, de a coexista paşnic între coperţile aceleiaşi cărţi, fără ca ecourile acerbelor dispute internaţionale să fie deranjant prezente. Mi se pare un gest de normalitate, în condiţiile în care toate psihoterapiile au un scop comun (acordarea de ajutor psihic), diferite fiind doar metodele, iar piaţa de psihoterapie din România fiind, poate pentru câteva decenii de acum înainte, încă puţin acoperită. Invitaţiile de colaborare le-am adresat celor mai reprezentativi psihoterapeuţi ai momentului - lideri de şcoală, formatori şi supervizori, dar şi candidaţi promiţători, toţi aparţinând asociaţiilor şi societăţilor de psihoterapie recunoscute de Colegiul Psihologilor din România" - Vasile Dem. Zamfirescu

Povestea magarului

2010-06-07T08:23:00.001-07:00

"Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul era oricum batran, iar ca fantana, fiind secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Astfel a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei.

Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ce vazu.
Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi.

Morala:
Viata va arunca poate si peste tine cu pamint si cu tot felul de greutati...

Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte."

Viata ca un fluture ...

2010-06-07T07:24:00.000-07:00

A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu…
Tatal lor isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau.

La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.
-Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela!
Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.
-Am aici un fluture albastru. Spune-mi, inteleptule, e viu sau mort?

Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:
-Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!

Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul nostru. Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.